joi, 3 iunie 2010

Doamne Dumnezeul meu, deschide-mi ochii să Te văd chiar și în locurile întunecate!

„Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.”
Iacov fugea de fratele său Esau, era singur şi se îndrepta înspre ceva ce nu cunoştea, obosit adoarme cu capul pe o piatră (nu era tocmai perna ideală). Se poate spune că circumstanțele lui erau chiar întunecate. Nu se dau detalii despre starea lui sufletească, dar mă gândesc că nu era tocmai fericită. Totuşi Domnul Dumnezeu îi dă un vis ca să-l ajute să înțeleagă că lucrurile nu sunt aşa cum le vedea el cu ochii fireşti. Dumnezeu era acolo, cu el. Dumnezeu este în locul acesta, unde sunt eu chiar acum, oriunde ar fi ”locul acesta”.
Cuvintele lui Iacov mi-au amintit de un cuvânt înţelept, care spunea:
”Dacă nu îl poți percepe pe Dumnezeu în orice loc, nu ai să-L poți percepe în nici un loc”
Sunt de acord. Dacă nu Îl mai simți (nu mă refer aici la simțurile fireşti) pe Dumnezeu cu tine atunci când treci prin valea umbrei morții, atunci poate că trebuie să îți deschizi ochii.
Odată ce ai început să mergi cu Dumnezeu, nu ai voie să te mai opreşti.
-Nu cred că e groaznic ca cineva să moară, cred că e groaznic ca cineva să moară fără să fi trăit cu adevărat, fără să-şi fi încredințat inima Celui care nu o va pierde, fără să ajungă să creadă împotriva oricărei necredințe.
Nu spun că e uşor, spun doar că nu este atât de greu. Este atât de greu cât vrei tu să fie. Dacă există oameni care în mijlocul la circumstanțe groaznice pot să exclame ”Dumnezeu e aici!”, înseamnă că Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a vedea lucrurile în mod real dacă noi vrem.
Dacă totul depinde de mine să funcționeze, atunci este într-adevăr groaznic, dar dacă Domnul Dumnezeu e în control, atunci ce poate să mi se întâmple fără ca El să ia aminte?
Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. (Psalm 27:1-3)