Totul este posibil cu Dumnezeu.

Ieremia 32,27b: Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?
Dumnezeu pune întrebarea pentru a ne pune pe gânduri. În versetul 17 ni se răspunde deja la întrebare:
Ieremia 32,17:
Ah, Doamne, Dumnezeule, iată Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins, nimic nu este de mirat din partea Ta!
Totul este posibil cu Dumnezeu.
 Nimic nu este prea greu pentru El.
 Dar Îl putem mărgini prin ceea ce poate face în viaţa noastră.
Cum Îl mărginim pe Dumnezeu:
 prin faptul că nu cerem.
Iacov 4,2b:
Şi nu aveţi pentru că nu cereţi;
Mulţi îşi doresc diferite lucruri, dar nu se roagă pentru ele.
Schimbă-ţi dorinţele în rugăciuni.
Chiar dacă Dumnezeu ştie dinainte ce vom cere, doreşte totuşi ca să le cerem.
Cum ar putea El să răspundă la rugăciuni pe care nu le-am făcut niciodată?!?
Matei 7,7-11:
Cereţi, şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!
Căci orişicine cere, capătă, cine caută, găseşte, şi celui ce bate, i se deschide.
Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pîine, să-i dea o piatră?
Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
Deci, dacă voi, cari sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

Mulţi creştini sunt ca şi fiul mai mare din parabola fiului risipitor.
 De fapt au acces la toată moştenirea, tot ceea ce este a Tatălui,este şi a lor, dar ei nu cer nimic din acestea.
prin faptul că cerem prea puţin.
Cîteodată creştini se comportă ca şi sardinele mici din ocean, care beau doar foarte puţin, de teamă că pot seca oceanul, dacă beau prea mult.
Cîteodată ne rugăm aşa de puţin, facem rugăciuni aşa mici, încît le putem şi da răspuns…
Dumnezeu, prin cuvîntul Său, a pus în mişcare galaxii. El gîndeşte altfel decît noi.
 Problema noastră pentru El nu este problemă.
 Cererile noastre sunt expresia credinţei noastre.
Trebuie doar să credem în puterea lui Dumnezeu.
Vestea cea bună este: credinţa noastră poate creşte.
 Credinţa vine prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar ca şi muşchii, creşte doar dacă îl folosim şi îl antrenăm.
Vei fii uimit cât de mult va creşte credinţa ta, când începi să o foloseşti.
prin gândurile noastre.
Psalm 78,41-43:
Da, din nou şi din nou L-au ispitit pe Dumnezeu şi au necinstit pe Sfântul lui Israel.
Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a eliberat de duşman,
de semnele pe care le-a făcut în Egipt şi de minunile Lui din câmpia Ţoan:
De aceea iudeii sărbătoreau paştele, şi noi cina Domnului, pentru a ne aminti de aceasta.
Mt 16,9-10:

Tot nu înţelegeţi sau nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi ridicat?
Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat?
Ucenicii au experimentat înmulţirea de hrană prin propiile lor mâini, şi totuşi Isus trebuia să le aducă aminte de aceasta.
 Dar nici noi nu stăm mai bine aici.
 Adesea trecem printr-o problemă mare.
 Isus ne ajută să trecem prin ea dar noi puţin mai târziu ne preocupăm de alte probleme.
Trebuie să ne amintim de ceea ce Dumnezeu a făcut deja în viaţa noastră.
Aminteşte-ţi problemele şi apoi meditează la Dumnezeu, cum ţi-a ajutat (şi nu altfel). 

Când ne amintim de ceea ce Dumnezeu a făcut deja în trecutul nostru, atunci credinţa noastră creşte pentru prezent şi viitor.

 Dacă Dumnezeu ţi-a putut ajuta odată, El o mai poate face din nou.
Dumnezeu cunoaşte greutăţile tale.
Depărtează lucrurile care Îl mărginesc.