Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. - Evrei 4:12
Domnul Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui şi l-a făcut un suflet viu.
Sufletul meu este substanță spirituală care-mi dă viață şi este socotită de origine divină şi cu esență veșnică constă în intelect, emoţii, trăiri cu pasiune, cu convingere.
Eu sunt un suflet şi am un trup şi un duh.
Eu, cel care gândeşte, scrie, suferă din vorbe, eu cel întărit de vorbe, eu cel care cuget rime, eu cel care visez, eu cel care iubesc, eu nu sunt doar trupul meu.
Nu trupul meu prinde putere când ascult o melodie care îmi place, nu trupul meu este secătuit de putere când văd prea multe rele, nu trupul meu simte îndemnul să spere, ci eu. Sufletul.
Duhul meu este partea care se poate relaţiona la Domnul Dumnezeu ca şi cum l-ar cunoaşte, ca şi cum l-ar vedea, iar eu sufletul găsesc asta imposibil.
Eu sufletul trăiesc doar prin ce sufăr, prin ce cuget, prin ce iubesc şi îmi doresc, dar partea de duh din mine trăieşte doar să Îl laude pe Domnul Dumnezeu. Acestea două sunt aproape mereu în luptă iar mie mi-e greu să fac diferenţa .
De pildă, sufletul meu poate să creadă Domnul Dumnezeu îmi va face un avion să aterizeze in curtea mea, pe când duhul meu poate să mă îndemne să nu îmi pun nădejdea în aşa ceva, atunci pe care din ele ar trebui să le ascult?
Sufletul meu poate să strige :
-El vrea să mă binecuvinteze, nimic nu-i prea greu pentru El, deci mă rog să-mi dea un avion!
Duhul meu îmi va spune :
-La ce ţi-ar folosi un avion?
Are să zidească ceva bun în tine dacă l-ai primi?
Unii ascultă de suflet (adică de ei) şi aceştia sunt cei de care auzi că au ajuns în lume pentru că au fost dezamăgiţi de Domnul Dumnezeu.
Alţii ascultă de duh şi sunt aceia de care poate nu auzi niciodată, cei pe care poate nici nu te sinchiseşti să îi saluţi în adunare că nu sunt la fel de vesele ca şi tine, dar ei sunt cunoscuţi în inima Domnului Dumnezeu ca fiind sfinţii care au crezut împotriva oricărei necredinţe, chiar şi în cele mai mici lucruri.
Ce face diferenţa?
Ce determină care dintre astea două, suflet şi duh, au dreptate?
Cum alegi de care să asculţi şi care spune adevărul?
Cuvântul Domnului Dumnezeu El face diferenţa.
El este sabia care desparte duhul de suflet.
Prin lumina Cuvântului trebuie să trec orice lucru în care aleg să-mi pun credinţa.
Dacă nu ştii care parte din tine are dreptate, atunci uită-te în Cuvânt.
Lasă-L pe El să despartă ce e duhovnicesc de ce e lumesc.
Dacă se întâmplă să dai cu bâta-n baltă nu pune întrebări stupide de genul :
-de ce nu m-a oprit Domnul Dumnezeu, că doar vedea că greşesc?
Domnul Dumnezeu i-a dat o poruncă lui Adam:
-dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. Gen 2:17
Domnul Dumnezeu nu stătea de pază ca nu cumva Adam să tragă cu ochiul în direcţia pomului.
Când omul era pe cale să încalce porunca,Domnul Dumnezeu nu l-a strigat din ceruri
- nu-i voie, pune-l jos!
... pentru că Adam avea porunca ce trebuia să îl oprească.
Domnul Dumnezeu nu te va opri când păcătuieşti pentru că El a lăsat Cuvântul Lui, iar tu, pe baza Lui să-ţi trăieşti viaţa şi să te opreşti singur!
