Nu-i loc mai sfînt decît acela,
Unde-i Hristos şi unde-s ai Săi
Acolo-i Duhul Sfînt puterea,
Acolo-i dragostea văpăi.
Cuvîntul Sfînt acolo-i soare,
Credinţa-i umblet fericit,
Iar părtăşia simţitoare,
I-avîntul cel mai strălucit.
Nu-s stări mai sfinte ca acelea,
De Taborul luminos,
Cînd e Hristos în toţi ce cîntă,
Când toti ce cîntă-s în Hristos
Cînd de Hristos e plin Cuvîntul,
Şi-n rugăciune-i plin de El.
Atunci, afara şi-nlăuntru,
Hristos străluce-n orice fel.
Nu-i ceas mai sfînt decît acela,
În care-s fraţii adunaţi.
Şi inimi lîngă inimi una,
În duh se roagă-ngenuncheaţi.
Cînd rugăciunea lor se-nalţă,
scăldată-n lacrimi prin Hristos,
Îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri.
Pămîntu-i sus, iar cerul jos
Nu-i har mai sfînt decît acela,
Să fii cu Domnul şi ai Săi,
În rugăciune şi-n cîntare,
şi-n lacrimi lîngă fraţii tăi.
Oriunde-s ei, fă tot şi du-te.
Oricîţi sînt ei, fă tot şi stai.
Oricum sînt ei, fă tot şi-i caută.
Căci unde-s ei, e-un colţ de rai-
