Prietenul lui John a desenat chipul fostei prietene. Un alt coleg l-a desenat pe fratele lui mai mic, iar John l-a desenat pe cel care ii fusese cel mai bun prieten dar pe care nu-l suporta, ba chiar il ura, din cauza ca-i furase prietena. L-a desenat in cel mai mic detaliu si n-a uitat nici macar pistruii. Era multumit de portretul facut. La indemnul profesorului, clasa s-a aliniat si au inceput sa arunce sageti cu satisfactie si rasete.
Unii studenti au aruncat sagetile atat de tare, incat portretele lor au inceput sa se rupa. John de-abia astepta sa arunce si el sagetile, dar dezamagirea a venit cand profesorul le-a spus ca a trecut timpul si ca trebuie sa se intoarca la locurile lor. In timp ce John bombanea nervos, pentru ca nu avusese ocazia sa arunce nici macar o sageata, profesorul a indepartat tinta de pe perete. Sub tinta era o poza a lui Isus. Un ghimpe parca i-a impuns in inima pe studenti, in timp ce priveau la poza Domnului lor. Gauri si semne Ii acopereau fata, iar ochii nici nu se mai vedeau.
Profesorul a spus doar aceste cuvinte: “Adevarat, adevarat va spun ca ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” (Matei 25:40)
Nici un alt cuvant nu mai trebuia spus. Lacrimile inundau ochii studentilor, iar privirea le era atintita la poza lui Isus, Domnul si Salvatorul lor.
Este foarte usor sa fii bun cu persoanele care sunt bune cu tine. Oricine poate iubi un prieten. Este un adevarat test pentru caracterul nostru sa ne iubim dusmanii si sa fim buni cu o persoana care nu e buna cu noi.
In timp ce studentii ieseau in liniste din clasa, John a luat desenul celui care il tradase, cel in care nu mai apucase sa arunce sageti, l-a impaturit si l-a pus in Biblie.
Daca zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu” si uraste pe fratele sau este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? (1 Ioan 4:20)
