Bucuria mântuirii
Ioel 2:23
Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi tîrzie, ca odinioară.
Este una să te bucuri că-ţi merge bine, că pământul rodeşte, că eşti sănătos, că eşti binecuvântat, că ţi se înmulţesc averile.
Este una să te bucuri că-ţi merge bine, că pământul rodeşte, că eşti sănătos, că eşti binecuvântat, că ţi se înmulţesc averile.
Şi este cu totul alta să te bucuri în Domnul.
Bucuria în Domnul poate avea şi elemente de binecuvântări pământeşti, dar acestea nu sunt esenţiale bucuriei.
Pavel şi Sila nu aveau nici un motiv de bucurie în închisoarea din Filipi, şi totuşi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu!
De ce?
Pentru că Domnul era Dumnezeul lor!
Când Domnul este Dumnezeul tău, este posibil ca prezenţa Sa să fie însoţită de binecuvântări.
Când Domnul este Dumnezeul tău, este posibil ca prezenţa Sa să fie însoţită de binecuvântări.
Este atâta har şi iubire şi dorinţă de a face bine în Dumnezeu încât El face bine oricui, chiar şi celor ce nu merită, sau celor ce-L neagă în faţă.
Soarele Său şi ploaia Sa cad peste toţi oamenii deopotrivă.
Ba psalmistul (Ps 73) se uita şi vedea că cei păcătoşi par a avea mai puţine probleme decât cei neprihăniţi! Şi într-un sens, aşa şi este!
Până eram fii întunericului, aveam propriile noastre probleme.
Morţi în păcate, nu realizam disperarea stării în care ne găseam.
Dar am venit la Christos şi dintr-o dată, problemele mele nu s-au schimbat (mai pot fi sărac, bolnav, „fără noroc”), ba dimpotrivă: mi s-au adăugat şi problemele celorlalţi!
De unde dar atâta bucurie?
Cu siguranţă nu din gâdâlirea firii pământeşti, ci din starea de mântuire căpătată în Christos.
Şi din participarea împreună cu Christos la jugul Evangheliei.
Domnul era obosit la fântâna Samariei (Ioan 4) dar după ce a mântuit viaţa samaritencei, s-a împrospătat trupeşte şi duhovniceşte.
Mâncase „mâncarea” celor ce aparţin lui Dumnezeu: lucrarea alături cu Dumnezeu la mântuirea lumii.
Dacă eşti trist, şi îţi zici că tu nu ai motive să te bucuri, ai încercat să te verifici dacă mai eşti „în Domnul?” Dacă lucrurile din jurul tău nu te bucură, ai încercat să te uiţi în sus şi-n inima ta?
Dacă aparţii lui Isus, TREBUIE să te poţi bucura.
Iar dacă eşti mântuit şi tot nu ai bucuria deplină, eşti „angajat” în lucrarea alături de Domnul?
Pentru că dacă răspunsul la cele două întrebări este DA, atunci ai singurele motive din întregul univers de a fi bucuros.
