luni, 24 mai 2010

-ce vecini ai?


În pilda  lui  Lazăr avem  o întâmplare fantastică şi evenimentul povestit de Isus este amintit în timpul Patimilor Domnului nostru, pentru a sublinia conceptul de caritate. Lazăr din care vom vorbi este ca personaj în Evanghelia după Sf. Luca (16, 9-13). . „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.Şi dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat: ,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta. ,Fiule’, i-a răspuns Avraam, ,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.’Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.Avraam a răspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.,Nu, părinte Avraame’, a zis el; ,ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.Şi Avraam i-a răspuns: ,Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”
Cum a fost cazul pentru mai multe caractere minore care apar în Evanghelii şi mai târziu, în tradiţia creştină,ce au primit un cult, o reamintire constantă, un titlu de sfânt, inclusiv Lazăr, în ciuda faptului de sărăcie şi aspect fizic neplăcut  ,capătă prin tradiţia creştină rolul unui personaj principal într-o poveste fantastică, a nu se confunda cu Lazăr din Betania  ce a fost înviat de Isus, în timp ce despre acest Lazăr  nu s- a stabilit cu certitudine, dacă o astfel de persoană a existat cu adevărat. Parabola are, după cum ştim cu toţii, o semnificaţie foarte profundă şi include o predare universală . Este des menţionată pentru a arăta fariseilor  de pretutindeni şi din toate timpurile, pentru toate persoanele  lacome de avere şi iubitori de sine  de toate vârstele, în cazul în care aceste averi utilizate  au drept scop  satisfacerea egoismului. Chiar şi astăzi auzim de multe ori  sau vedem  un "Lazăr cerşetor", care are nevoie de ajutor, sunt cei săraci cu atitudine decentă  ce suferă în tăcere  trăind  în foame,lipsă materială ,spirituală ,etc.-Deci, abundentele în căminele noastre ar trebui   şi s-ar putea  elimina, cel puţin  acele mâncăruri şi lucruri inutile ce le aruncăm sau nu le-am folosit decât odată ,pentru a preveni sau a sătura  un Lazăr  al zilelor noastre decât  să sufere şi să moară încet. În acest sens, poate, întreaga comunitatea noastră ar avea beneficii şi nu ar trebui să ne fie frică întâlnească din nou, astfel de oameni;  dar ,aşa suntem morţi, separaţi de fratele nostru sau de vecinul, printr un abis mare. Abisul de indiferenţă, invidia, lăcomia şi dezacord. Durerea  e mai profundă că, uneori, chiar în inimă ne separăm  de familii ,de prietenii  pentru care am trudit mult ....şi  acum aroganţa, spiritul bogăţiei spirituale ne separă creeînd abisuri ce duc spre abisul veşnic -cel mai apropiat vecin al nostru!. Iată cum pilda ne aduce aminte de Lazăr ,de nevoiaşi şi săraci , să acordăm o atenţie mai mare la suferinţile umane, şi pentru a oferi tuturor bogata şansă de a se răscumpăra prin  singura avere a ispăşirii lui Cristos prin schimbul iubirii divine .