sâmbătă, 22 iunie 2013

nu exista viata sfanta fara rugaciune!

Proorcii din vechime, apucaţi şi strânşi în mâinile lui Dumnezeu, au avut o sensibilitate deosebită faţă de faptul că misiunea lor era copleşitor de mare şi cât se poate de rău văzută de oameni.
 Pledând motivele insuficienţei si in­capacităţii lor, aceşti oameni înfricoşaţi de ce vedeau, vroiau să scape de sub povara lucrării ce îi aştepta.
Moise, de ex­emplu, ca să scape din poziţia de conducător al unei naţiuni întregi găseşte motivul că e bâlbâit.
Dar Dumnezeu a ştiut să treacă pe lângă evaziunea lui, şi i-1 dă pe Aaron.
Ieremia, de asemenea, aduce motivul că e doar un copil.
Şi în cazul lui Ieremia (ca şi al lui Moise) obiecţiunile umane nu pot rămâne în picioare.
 Nici in cazul meu sau al tau.!
 Căci oamenii aleşi de Dumnezeu au fost trimişi în sălile de consilii ale înţelepciunii umane - nu să-şi lustruiască personalităţile lor sau să-şi etaleze cunoştinţele.
Ci ,Dumnezeu îl prindea pe solul acesta ales de el, îl închidea şi îl înconjura cu însăşi Fiinţa Sa.  La fel face Domnul si azi cu cei cei alege,îi cheamă îi echipează și -i trimite în lucrare.
Mintea umană când se extinde cu o nouă ideie nu mai poate reveni la starea şi dimensiunile originale.
Atunci, ce putem spune despre sufletul care a auzit şoapta Vocii Eterne?
„Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sânt duh şi viaţă!" (Ioan 6:63).
Predicile de azi sânt bolnave fiindcă iau idei din creierul unor oameni morţi în loc să le ia de la Domnul.
Cărţile sânt bune atât timp cât sânt călăuze, dar sânt rele când ajung lanţuri.
La fel ca şi în domeniul energiei atomice, unde savanţii moderni au atins o nouă dimensiune a puterii, tot aşa Biserica trebuie să redescopere nemărginita putere a Duhului Sfânt.
Ca să lovească în nelegiuirea acestui veac de putrefacţie a păcatului şi să-i scuture din amorţeală pe sfinţii aţipiţi de somn, trebuie să se întâmple ceva.
Predici de viaţă si vieţi  TRĂITE DIN Evanghelii vor trebui să iasă din veghea stăruitoare a cămăruţelor de rugăciune. Cineva a spus:
„Trebuie să ne rugăm dacă vrem să ducem o viaţă sfântă!"
Da, însă şi reversul e adevărat:
„Trebuie să trăim o viată sfântă ca să ne putem ruga!"
 După David:
 „Cine va putea să se suie la muntele Domnului?
 - Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată!"
(Ps. 24:3-4).