Am devenit surzi la glasul Domnului.

Nerabdarea si nestapanirea.
Ele produc o crispare a sistemului nervos exteriorizata prin tulburari diverse din care se remarca cele de circulatie si durerile de stomac.
In esenta, si nerabdarea ca si mania este o forma a egocentrismului.
Nu suportam sa intarzie implinirea dorintelor noastre.
Totul trebuie sa ne slujeasca noua insine.
Cat mai mult si cat mai repede posibil.
Cel ce nu stie sa astepte isi da pe fata firea capricioasa.
Unii devin nerabdatori cand nu primesc un raspuns favorabil la rugaciunile lor.
Ei sunt "credinciosi de cer senin" care se indoiesc de Domnul de indata de El zaboveste sa-i asculte. Si care dintre noi nu stie ce mare e ispita de a scurta timpul asteptarilor noastre prin cele mai felurite si mai neîntelepte interventii personale!
Are oare nevoie Atotputernicul Dumnezeu de interventiile noastre?
Nu vom scapa de nerabdare decat atunci cand vom aceepta sa dam intaietate altora punandu-ne dorintele noastre pe planul doi.
Si nu vom fi intr-o atitudine linistita in fata Domnului decat atunci cand ii vom incredinta lui chiar si nerabdarea nostra - altfel spus, atunci cand ii vom aduce la cunostinta dorintele noastre in nadejdea ca El ne va raspunde la timpul hotarat de El.

 "Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului" (

Plangerile 3:26). 

Nestapanirea este in parte strans legata cu nerabdarea.
Asa ajungem adeseori sa ne justificam nerabdarea: 

-"trebue sa ne grabim caci n-avem prea mult timp la dispozitie".
Dar de ce avem asa de putin timp la dispozitie?
Iata de ce:

- ne zbatem pentru prea multe lucruri ca Marta.
Nu putem sta nici cand fara activitate.
Alergam dupa lucruri neesentiale, ne agitam si nu ajungem nici odata la liman.
Aproape ca nu mai suntem capabili sa citim o carte de la un capat la altul, neglijam sa citim chiar si Biblia, iar despre timpul necesar meditatiei, ce sa mai vorbim...
Am devenit surzi la glasul Domnului.
Adeseori suntem atat de cuprinsi de nerabdare incat nu putem duce nimic pana la capat.
Ne apucam de toate si nu reusim nimica dupa cum am vrea.
Chiar si atunci cand avem timp, lucram de parca;

 -"ne-ar goni cineva de la spate".
Chiar si in lucrarea Domnului, unii lucreaza nestapaniti si plini de nerabdare.
Ei isi justifica tulburarea launtrica prin texte biblice rau intelese ca:

- "rascumparati vremea!" 

spus de apostolul Pavel si 

-"trebuie sa fac lucrarea Celui ce M-a trimis; vine noaptea cand nu mai poate lucra nimeni" spus de Domnul Isus.
Fara nici o indoiala, aceste texte exista si au fost rostite de persoane care au avut de indeplinit lucrari impresionante.
Apostolul le-a scris intr-o zi celor din Corint: 

-"am lucrat mai mult ca ei toti".
Dar acel

- "rascumparati vremea"

 spus de el nu este un indemn la precipitare si nestapinire.
In mijlocul tuturor activitatilor, Pavel a stiut "sa se aseze" prin Christos in Dumnezeu si sa-si gaseasca linistea.

 El a gustat din pacea pe care o poate da "atarnarea de Domnul" si de aceea si-a inceput de obicei epistolele scriind:
-"Harul si pacea Domnului sa fie cu voi toti".
Si-L poate imagina cineva pe Christos cuprins de nerabdare?
Poate fi atins de nestapanire Cel ce astepta implinirea planului lui Dumnezeu spunand celor ce-L zoreau:
-"Mie nu mi-a venit inca ceasul"?
Pacea nu I-a lipsit niciodata din suflet, chiar daca uneori era atat de ocupat căci:
- "n-avea vreme sa manance" 

(Marcu 6:31).
Trebuie sa intelegem bine ca tot asa trebuie sa stea lucrurile si cu noi insine.
Voia lui Dumnezeu este ca pacea Lui sa nu ne paraseasca niciodata.
In valtoarea preocuparilor zilnice si in mijlocul atacurilor lui Satan pacea lui Dumnezeu este singura care
-"poate sa ne pazeasca inimile si gandurile in Christos Isus" 

(Filip 4:7).
Starile de agitatie nu sunt sinomine numai cu crisparea sistemului nervos, ci si cu moartea spirituala.
Un om agitat nu mai are timp pentru Dumnezeu.
Si inca ceva: agitatia este o boala contagioasa.
Un om agitat ii tulbura pe toti cei care i se afla in preajma.
Ganditi-va ce mult rau le faceti altora raspandind virusul enervarii!
Bineînteles ca Dumnezeu doreste ca sa dam timpului nostru cea mai buna utilizare posibila.

Dar trebuie sa ne dam seama ca exista o mare deosebire intre folosirea fructoasa a timpului si robia unei vieti irationale de activitate cu orice pret; intre a fi pur si simplu activ si a fi pus in slujba Domnului.
Slujirea lui Dumnezeu se face asa cum doreste Dumnezeu si El vrea ca:
- "in liniste si seninatate sa fie mantuirea voastra" 

(Isaia 30:15).
Sa spunem inca o data:
-incredintati Domnului nerabdarea si nestapanirea voastra!
Cereti-I un "duh smerit si linistit" si invatati sa va "asezati in Christos" si in harul si pacea Domnului.
Sunt trei conditii pe care trebuie sa le impliniti pentru a trai zilnic o astfel de stare linistita.
1-incredintati-I inca de dimineata, munca voastra lui Dumnezeu
2-primiti ca din partea Domnului tot ceea ce vi se intampla in timpul zilei.
3-obisnuiti-va sa lucrati rugandu-va.
Da suflete, increde-te in Dumnezeu, caci de la El imi vine nadejdea"

(Psalm 62:1-5).
Fie ca sunteti cuprinsi de neliniste si ingrijorare, de manie si iritabilitate sau de nerabdare si nestapanire exista vindecare pentru fiecare dintre dumneavoastra.
Incredintati-va nervii dumneavoastra obositi in mainile Domnului.
Veti primi in schimb puterea de a veni de hac tuturor atacurilor celui rau.
Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul Sfant sunt cei mai competenti medici pentru vindecarea dumneavoastra.

 Actiunea Creatorului intrece cu mult, orice alta actiune mai mult sau mai putin medicamentoasa.
Aveti posibilitatea sa experimentati dumneavoastra insiva, in fiecare zi, actiunea acestor forte de vindecare a sufletului si trupului dumneavoastra.