unui onorabil frate....

Nu simti departarea cum casca-ntre noi
Prapastia nemingiierii ?
Desi imi esti frate, fratia-ntre noi
Seca-va in ceasu-nhumarii.

Pe veci nu ma ai si pe veci nu te am,
In lumi diferite ne ducem.
Lumina, iubire e patria mea.
A ta e pieire in suflet.

Vai, frate, nu simti departarea furind
caldura trairii-mpreuna ?
te-ntoarce din drum, caci altfel curind
te-inghite a noptii genuna.

Fratia trupeasca e-un chin ce mi-l dai
Cit timp pe Christos nu Îl ai.

Dacă adevărul doare, minciuna doare şi mai tare.

Ne doare cînd cineva ne loveşte.
Ne doare cînd altcineva e lovit.
Ne doare chiar cînd lovim noi.
Viaţa doare.
De multe ori m-am întrebat de ce mă încarc cu durerile altora.
 N-am reuşit un răspuns prea convingător.
Am constatat că mă deranjează lucruri cu care nu am tangenţă, dar care îi deranjează pe alţii.
Oare de ce mă doare?
 Pe unii nu-i doare nici în cot, iar pe mine mă doare uneori fizic.
Merită?
De cele mai multe ori constat că este vorba de principii, mai ales de principiile simple ale omului cinstit.
Cam ce am încercat să fiu toată viaţa.
Sunt consternat cînd încerc să fac un bine şi iese pe dos.
Şi asta doare.
Dar nu-i aşa, viaţa doare…
Mai doare cînd nu sunt înţeles, dar nu mă doare lipsa de comunicare, ci răstălmăcirea binelui.
La fel ca şi viaţa, răul doare…
Îmi pierd viaţa încercînd să-mi explic viaţa, durerea?
 Viaţa e prea scurtă să fie explicată.
Ea trebuie doar trăită.
Explicaţiile le va da altcineva, altcumva, altundeva, atunci cînd viaţa nu mai doare..
De fiecare dată cînd eu am lovit m-a durut.
M-a durut nedreptatea, m-a durut falsitatea, m-a durut că mi se explica ce făceam.
Mă amestecam în ce nu ar fi trebuit să mă doară.
Şi mi se explica de ce nu trebuie să mă doară sau dacă chiar aveam chef de dureri, de ce ar fi trebuit să mă doară.
Atunci m-am întrebat de ce este atît de multă prefăcătorie în lumea în care trăiam.
De ce totul este atît de artificial, de convenţional, printre cei pe care credeam că îi cunosc?
Aveam impresia că sunt prieteni.
M-am înşelat.
 M-au înşelat.
S-au înşelat.
Viaţa doare…
Dar nu pot fugi de durere cu un zîmbet fals pe buze.
Nu pot să mă mint şi nu pot să îi mint.
Dacă adevărul doare, minciuna doare şi mai tare.
A cui e lumea asta, a lor?
Viaţa lor nu doare.
Viaţa lor nu este viaţa mea.
Cînd era găsit un supravieţuitor i se dădeau primele îngrijiri.
 Şi o lua de la capăt.
Cînd se constata existenţa unui cadavru i se acorda ultimul rit.
De cele mai multe ori îi preţuim pe morţi mai mult decît pe vii.
Ne pare rău că nu am făcut mai mult, că nu am interacţionat mai mult, că s-au dus.
 Şi ne doare…
Oare de ce nu ne-a durut cînd erau încă în viaţă?
Pentru că viaţa …doare.

Sărutul duşmanului este înşelător

Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

Proverbe 7/1-27 (de citit)
 Sărutul duşmanului este înşelător.
Permiteţi-mi să fiu prevăzător când lumea îmi zâmbeşte, fiindcă este posibil să mă trădeze, ca şi pe Mântuitorul, cu un sărut.
Când un om atacă religia, are de obicei respect pentru ea.
Lăsaţi-mă să mă feresc de ipocrizia mieroasă care este masca ereziei şi necredinţei.
Cunoscând aparenţa înşelătoare a nedreptăţii, permiteţi-mi să fiu înţelept ca un şarpe şi să evit vicleşugurile duşmanului.
„Băiatul fără minte” (Proverbe 7:7) a fost dus la moarte de sărutul femeii străine.
Fie ca sufletul meu să fie pregătit astăzi, iar „buzele ademenitoare”(vers. 7) ale lumii să nu aibă nici un efect.
Duh prea Sfânt, nu mă lăsa pe mine, sărman fiu al omului, să fiu vândut cu un sărut!
Dar dacă mă fac vinovat de acelaşi păcat ca Iuda, ,fiul pierzării”?(Ioan 17:12).
Am fost botezat în numele lui Isus, sunt membru al bisericii Sale vizibile, stau la masa comuniunii – toate acestea sunt ca nişte sărutări.
Sunt oare sincer?
Dacă nu, sunt un trădător nemernic.
Trăiesc în lume la fel de nepăsător ca ceilalţi, şi mă consider urmaş al lui Isus?
Dacă este aşa, îmi transform religia în obiect de batjocură, și îi conduc pe oameni să-şi bată joc de numele pe care îl port.
Cu siguranţă că sunt un Iuda dacă fac aşa, şi ar fi mai bine pentru mine „să nu mă fi născut niciodată” (Marcu 14:21).
îndrăznesc să sper că sunt curat?
Atunci, Doamne, ţine-mă curat.
O Doamne, fă-mă sincer şi cinstit.
 Păzeşte-mă de orice înşelăciune.
 Nu mă lăsa să-mi trădez Mântuitorul.
Te iubesc, Isuse, şi chiar dacă te îndurerez adesea, doresc să-ţi rămân credincios până la moarte.
 O Doamne, fereşte-mă de ambiţie şi mândrie, şi nu mă lăsa să ard la sfârşit fiindcă mi-am trădat învăţătorul cu un sărut.