Pe cararea care suie in gradina Ghetismani;
Si-n racoarea diminetii, intr-o liniste profunda,
Imi plec fruntea si genunchiul unde Tu ai plans cu-amar.
Vreau sa-ncep cu-o rugaciune dimineata vietii mele;
Zorii ei sa-i strang cu-o unda si sa-i leg apoi de cer;
Sa fie mai sus de stele, sa strabata universul
Cel cuprins de-atat mister!
O, Parinte-Atotputernic!
Tu, stapan pe vesnicie!
M-ai tinut mereu alaturi de la leagan pàn-acum,
Pe carari a caror nume, nimeni-n lume nu le stie;
Tu mi-ai fost alaturi pe-al urcusului greu drum...
Imi intind a mele brate catre Tine cu iubire,
Ochii mei de-acum spre ceruri isi croiesc vesnicul drum;
Scoate-ma de-aici, din greul labirint fara de stele
Si rapeste-ma la Tine sa-mi uit viata pan-de-acum.
Imi continui rugaciunea jos, pe piatra inca uda,
Unde Tu ai plans amarnic pentru omenirea rea;
Vad maslinii-n-a lor floare mirosind a bunatate
Si atunci cand mana-Ti sfanta ranile le vindeca.
Pleaca-ti ochii peste mine si vezi-mi sudoarea fruntii
Cum ma-nvaluie in seara unei vieti apuse-acum;
Caci cu glasul-mi stins in lacrimi in racoarea diminetii....
Doamne, varsa-Ti bunatatea peste-oftatul plin de chin.
Parul meu e nins pe tample, doresc grabnic sa Te vad,
Ca sa-Ti multumesc, Parinte, ca mi-ai scris cu slova Ta;
Pe toti cei din neamuri sfinte: Avraam, Isaac si Iacov
Si sa fim in vesnicie, stand cu totii-n preajma Ta.
Amin
