Îmi plac locurile curate, incarcate de amintiri, vestigii istorice, centre culturale, sau pur si simplu localitati rustice, pierdute de civilizatie, linistite, pitoresti si cu acel aer ce-ti doresti sa il poti imbutelia sa-l iei la pachet.
Calatoriile insa nu ar avea farmec fara cel mai important"ingredient", dupa parerea mea, adica partenerul sau partenerii de calatorie, in speta, prietenii.
Im place ideea "saritului"in masina, viteza la limita admisa, geamurile deschise si schimbul sporadic de pareri, dar vorba cat mai putina, ideea asezarii intr-o pozitie cat mai comoda, pentru a putea admira cat mai bine peisajul desfasurat in fata ochilor in fuga kilometrilor asternuti sub rotile masinii.
Cat de incarcate de cuvinte sunt uneori tacerile, cand gesturile aparent banale, cum ar fi sarutatul mainii, in timp ce ochii ii sunt atintiti asupra drumului, dar gandul ii este la tine, un zambet aruncat din cand in cand, dar mai ales tacerea, acea tacere "vorbita", a carei traducere numai doua suflete gemene o poate transcrie...
Mai sunt prietenii....
Ce ar fi viata fara ei?...
cand inima iti e franta, cand lacrimile parca nu se mai opresc, cand durerea te apasa si totul pare lipsit de sens, prietenii sunt cei ce iti dau puterea de a merge mai departe.
Eu sunt un om bogat si asta doar pentru ca am astfel de prieteni, prieteni de-o viata, sau doar voci fara chip in telefon, dar calde, care pun balsam in sufletul ce-si striga durerea uneori prea mult .
Prietenii mei sunt cei ce mi-au daruiesc unele din cele mai frumoase momente din viață. imaginile si gandurile mele bune, ca si voua, celor ca "ma cititi" cu sufletul...Iar voua,
