Nu atunci e liber omul când trăiește în păcat,
Și când poate după voie a umbla ne-mpiedicat.
Ci atunci e omul liber, când mai drept și mai frumos,
Conștient și 'nalt trăiește-n ascultarea lui Hristos.
Nu acolo-i viața bună unde -noată-n desfătări,
Și-unde numai flori și zâmbet poate-avea pe-orice cărări,
Ci acolo-i viața bună unde-aduce ne-ndoios,
Pentru Dumnezeu și semeni rod mai vrednic în Hristos.
Nu-i atâta fericire cât poți să trăiești cum vrei,
Și tot ce-ți dorește trupul poți să ai și poți să iei,
Ci e fericire-atâta cât cu sufletul voios,
Poți trăi și-n gând, și-n faptă, și-n duh una cu Hristos.
Lumea asta nu e țintă, moartea nu-i sfârșit de drum;
Nu ne-a fost viața dată numai pentru ce-i acum,
Ci mi-e lumea câmp de luptă, moartea-i prag întunecos:
Ori lângă Hristos de-a pururi, ori în veac fără Hristos!
