Frumusetea-i o podoaba
E un dar ,e un mister
Dar nu care e pe fata,
Ci care e-n caracter
Frumusetea-adevarata
Nu sta-n haine si-n vesmant,
Sta intr-o minte curata
In purtare si-n cuvant.
Purtarea sau mintea buna Si un caracter curat Il face pe om sa fie Frumos cu adevarat.
Frumusetea-ntelepciunii
Cand se-aduna fir cu fir
E mai scumpa ca argintul
Si ca aurul din fir.
Se poate sa fi la haine
Sau la chip foarte frumos.
Dar in cap daca nu-i minte
n-o sa ia nici un folos.
O purtare cuviincioasa
Un cuvant ,un lucru bun
Fara vorba mincinoasa
Adevarul doar de-l spun.
Cel ce vrea ca-n asta lume
Sa fie cel mai frumos
Sa inspire pe-a lui fata
Chipul Domnului Hristos!!
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
