duminică, 3 ianuarie 2010

vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.

Credinţa plăcută lui Dumnezeu Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.
Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupţi lupta cea bună, şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.
Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.
Credinţa adevărată în Domnul Isus este bazată pe Sfânta Scriptură şi se păstrează într-o inimă curată. Dacă credinţa este prefăcută, ea va perverti cugetul, iar dacă oamenii au un cuget murdar se vor lepăda de credinţă.
Credinţa adevărată a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna şi ea trebuie păstrată aşa cum a fost dată de Domnul şi Mântuitorul nostru. În lumina Scripturii suntem chemaţi la rugăciuni de mulţumire şi cerere. Mulţumire:
- pentru Sfânta Scriptură inspirată de Duhul Sfânt şi păstrată prin harul lui Dumnezeu până în ziua de azi;
- pentru Domnul Isus Hristos care este Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre (Evrei 12: 1-2);
- pentru toţi înaintaşii care au păzit credinţa biblică nealterată. Cerere:
- ne rugăm pentru toţi slujitorii duhovniceşti ca să păstreze credinţa neprefăcută şi un cuget curat;
- ne rugăm ca Domnul să păzească bisericile de învăţători mincinoşi care prin vorbele şi faptele lor se abat de la Cuvântul Scripturii;- ne rugăm pentru credincioşi să aibe o credinţă însoţită de fapte bune;
- ne rugăm ca Domnul să dea mântuireaLui şi la evanghelizările din anul acesta mulţi oameni să vină la credinţa adevărată.