Cuvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn.
Cunoaşteţi desigur că toţi oamenii de ştiinţă (antropologi, zoologi, biologi) se împart în două mari tabere :
-unii (Darwin şi discipolii săi) susţin că oamenii coboară din maimuţe ; ceilalţi:
- (Dacqué şi şcoala lui) pretind că maimuţele coboară din oameni.
Coborăm noi din ele?
Coboară ele din noi?
Ei bine, luând drept pildă aceste trei figuri de gimnastică elementară, mă încumet totuşi, să vă îndemn să faceţi poezii, dar nu imitând, nu maimuţărindu-vă. Scrieţi ce vreţi voi, ce vă vine vouă în minte, în suflet şi-n imaginaţie, mai bine banalităţi şi extravaganţe, versuri siropoase ori versuri grosolan protestatare, prostii chiar, bazaconii, enormităţi, dar ele să fie ale voastre. Nu pierdeţi nicicând din vedere pericolul imitaţiei, mereu la pândă, nu mai puţin de ascuţiţi decât spinul din calea voinicului, tendinţa tot atât de firească omului ca şi maimuţei. Nu repetaţi, nu imitaţi!. Nu jucaţi rolul pe care, în deplină nevinovaţie, îl implineşte la maşina de scris foaia subţire de culoare închisă numită carbon sau indigo. Să ştiţi că uşor nu vă va fi câtuşi de puţin, într-atâta este omul o fiinţă repetitivă, imitativă, mimetică. Îndrăznesc totuşi să vă implor : nu scrieţi dupa tipic, nu fiţi papagal, maimuţă, hârtie carbon. Şi nu scrieţi spre a face plăcere altora : colegilor, domnului profesor, diriginte, prietenilor, vreunei fete (respectiv vreunui băiat), părinţilor, redactorilor de reviste, persoanelor influente, mai ştiu eu cui ; ci numai vouă înşivă.
Iată verificarea :
-să-ţi placă, să fii mulţumit în primul rând tu însuţi.
Fiţi din acest punct de vedere, egoişti :
- străduiţi-vă să daţi numai lucruri pe care le veţi fi scris cu plăcere, cu ochii cugetători ai inimii îndreptaţi spre lăuntrul vostru.
Ce este un poet ? Cine poate scrie poezie ? Se spune, pe drept cuvânt că “muzica este poezia inimii, iar poezia este muzica minţii”. Cântecul este respiraţia inimii, poezia este cântecul minţii.
Se cere multă inimă şi nu mai puţină minte pentru a scrie poezie.
Exista poeţi care se nasc şi poeţi care se fac. Cei dintâi scriu pentru că există, ceilalţi pentru ca să existe.
Am întâlnit oameni “dăruiţi” şi oameni care ştiu să se dăruiască. Primii sunt oameni conştienţi adesea doar de propria lor valoare, cei din urmă sunt convinşi de valoarea altora.
"Mulţumim Doamne pentru atingerea degetelor Tale pe corzile sufletului nostru. Fă-le sa vibreze şi să cânte doar pentru Tine”.
O poezie, o cugetare sau un jurnal de călătorie … toate acestea nu sunt altceva decât nişte “confidenţe” ale sufletului. Le încredinţez aici tuturor prietenilor mei, care vor şti să le citească şi să le preţuiască prin lentila dragostei lor pentru mine.
