sâmbătă, 23 iulie 2011

....poţi creea relaţii?

Mai mulţi oameni au ajuns în biserică prin căldura dragostei creştine arătate individual decât prin toate argumentele teologice luate la un loc.
 Cred că fiecare dintre noi putem întări această afirmaţie prin propriile noastre exemple din viaţă, situaţii în care atitudinea celor din jurul nostru a contat mai mult decât toate argumentele lor.
 Ştim, de asemenea, că este mult mai uşor să-ţi faci un prieten arătându-te interesat de relaţia cu el, decât aşteptând ca el să fie interesat de tine. 
Cu toate acestea, se pare că ne este mult mai comod să aşteptăm şi, atunci când aşteptarea devine frustrantă, să ne lamentăm. 
Vreau să privim la felul în care Domnul Isus a iniţiat şi mai apoi a dezvoltat relaţii în cel mai natural mod cu putinţă, cunoscând totodată că în spatele naturaleţei Sale a stat o disciplină personală.
Isus şi-a făcut o prioritate din zidirea relaţiilor cu alţi oameni, înţelegând că acestea sunt cheia spre inima oamenilor. 
Viaţa şi lucrarea Sa pe pământ ne-au demonstrat că există o multitudine de modalităţi prin care putem zidi relaţii cu cei din jur. 
Isus a avut propriul Său cerc de prieteni apropiaţi din care făceau parte: Iacov, Ioan, Petru sau, un altul, Maria, Lazăr şi Marta. 
Aceasta însă nu l-a împiedicat să cultive alte relaţii cu scopul de a-i apropia de Sine. 
Realitatea este că nu poţi influenţa pe cineva decât dacă te apropii de el.
Isus a avut iniţiativa în dezvoltarea unei relaţii. 
Isus s-a apropiat de femeia samariteancă la fântână şi a intrat în dialog cu ea, chiar dacă pentru aceasta a trebuit să treacă peste prejudecăţile vremii sau peste propria Sa oboseală .(Ioan 4:6).
Isus nu a lăsat nici un moment ca prejudecăţile de orice fel să fie o piedică în calea unor relaţii ce pot apropia pe cineva de Împărăţia lui Dumnezeu.
De foarte multe ori, părerea altora despre o anumită persoană sau prejudecata pe care ţi-ai format-o cu privire la ea te vor împiedica să zideşti o relaţie durabilă. 
Isus nu s-a sfiit să cultive astfel de relaţii chiar cu oamenii care erau deja etichetaţi de către cei din jur drept păcătoşi (Matei 9:9; Luca 7:39).
Isus a înţeles că a mânca la masă cu cineva este o ocazie deosebită pentru a întări o relaţie şi a demonstra deschidere şi apreciere. (Luca 19:5)
Pentru Isus, relaţiile cu alţii erau atât de importante încât, deşi era pe cruce, nu a renunţat la această disciplină. Tâlharul a ajuns în rai pentru că Domnul Isus, înainte de a muri pentru el, a dorit să intre în dialog cu el ( Luca 23:42).
Experienţa fiecăruia dintre noi ne-ar putea determina să ne legitimăm neimplicarea în viaţa şi problemele altora, folosindu-ne, în esenţă, de cam aceleaşi scuze:
“M-am fript” o dată, nu mai am chef de o altă experienţă neplăcută!
Nu am nevoie de nimeni, deci nimeni să nu aibă nevoie de mine!
Am propriile mele prejudecăţi faţă de anumite persoane peste care nu pot trece, şi atunci decât să fiu făţarnic, mai bine nu mă apropii deloc.
Nu am timp nici de mine, darămite de alţii. 
Iar ca să renunţ la ceva de-al meu pentru alţii e prea mult şi prea costisitor.
Nu am să încerc să-ţi demonstrez că toate scuzele sunt false, ci am să-ţi spun că doar lepădându-te de tine însuţi vei putea să mergi mai departe după Domnul şi vei putea să-I imiţi felul de viaţă.
Fii tu însuţi! 
Nu căuta să fii nici mai mult, nici mai puţin decât eşti prin harul lui Dumnezeu! 
Caută să te faci primit de orice cuget, fără să cazi în cursa de a căuta să faci pe placul tuturor; nu vei reuşi (Romani 12:3).
În fiecare zi cere-i Domnului să aşeze El în calea ta oameni pe care să-i poţi sluji în vreun fel sau altul!
 Nu uita că pentru Dumnezeu nu există întâmplare şi deci nici pentru un urmaş al Său. (Efeseni 2:10).
Fii prietenos şi arată întotdeauna bunătate!
Vei rămâne uimit să vezi cât de mulţi vor fi impresionaţi de atitudinea ta. (Filipeni 4:5 sau Proverbe 21:15).
Fii tu întotdeauna cel care iniţiază dialogul, pentru că doar aşa îl vei putea conduce spre un scop mai înalt!
 Fii pregătit să asculţi mai mult decât să vorbeşti! 
Nu uita că pentru aceasta Domnul ţi-a dat două urechi şi doar o gură (Iacov 1:19).
Participă la bucuriile şi tristeţile altora cât mai sincer cu putinţă!
 Cineva spunea:
- O bucurie împărtăşită se dublează, în vreme ce o tristeţe împărtăşită se înjumătăţeşte- (Galateni 6:2).
Caută întotdeauna să faci pace şi fii tu însuţi un om al păcii!
 Oameni de această factură nu vor rămânea neobservaţi într-o lume a urii- (Romani 12:18).
Nu abandona niciodată, chiar dacă adesea vei rămâne dezamăgit!
 Şi nu uita: 
-cerul ar fi extrem de plictisitor fără relaţiile cu ceilalţi, care vor şi ei acolo-