„Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se,
poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?...
Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine;
căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.
Ajunge zilei necazul ei”

(Matei 6:27-34).

Îngrijorarea este un ciclu de gânduri
ineficiente care se învârt în jurul
unui centru de teamă.
Îngrijorarea este un abuz al darului lui
Dumnezeu de a avea imaginaţie şi
dobânda pe care o plătim pentru necazurile care nu ne-au ajuns încă.
Atunci când credinţa scade, îngrijorarea creşte.
Îngrijorarea este substituentul rugăciunii.
Dacă îngrijorarea poate îneca Cuvântul, atunci umple-ţi inima cu Cuvântul lui Dumnezeu, până acesta va îneca orice îngrijorare.
Eşti stresat de îngrijorare, atunci când te trezeşti strigând, iar apoi îţi dai seama că de fapt încă nici nu ai adormit.
Teama de pericol este de o mie de ori mai distrugătoare decât pericolul prezent.
Pentru toate pericolele noastre, există în Dumnezeu o soluţie.
 Îngrijorarea începe acolo unde ne temen că soluţia lui Dumnezeu nu se conformează soluţiei noastre.
Nu poţi schimba trecutul, dar îţi poţi nenoroci un prezent liniştit, îngrijorându-te pentru viitor.
Îngrijorarea nu ajută la nimic, dar reuşeşte să strice totul.