Uneori era doar o scuză ca să scap de anumite circumstanțe sau să victimizez aiurea, dar au fost multe dăți când era atât de real încât nu puteam să simt nimic altceva decât propria mea neputință.
Fraţii mei cu mai mulți ani de credință la activ îmi spune că atunci când nu mai pot Domnul Dumnezeu se opreşte sau că atunci când pare totul pierdut vine finalul fericit. Astăzi pot să spun că nu e întotdeauna adevărat.
Dacă Domnul s-ar baza pe puterea mea, atunci s-ar opri de fiecare dată când eu nu mai pot, dar pentru că se bazează pe puterea Lui şi ştie ce poate să facă El, nu e impresionat când eu nu mai pot.
Când El lucrează cu mine nu se bazează pe ”calitățile mele extraordinare” ci se sprijineşte pe El Însuşi.
Eu pot să ajung până aproape de foc şi mă opresc pentru că ştiu că nu pot să merg mai departe că mă ard şi când spun că nu pot merge mai departe nu e dramatizare, nu e minciună, e un fapt real. Nu pot. Dar Domnul Dumnezeul meu vine şi spune:
- ”ştiu că nu poți, dar dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde - Eu sunt cu tine”.
Fie că vreau sau nu vreau, fie că eu cred sau nu, am să trec prin foc şi culmea: rezist.
Eu pot să merg până în fața mării care se loveşte de stânci dar mă opresc pentru că nu am cum să înot în aşa ape, iar când spun că nu pot, e un fapt real.
Dar dacă Domnul Dumnezeul meu mă trimite prin ape nu se bizuie pe ce pot eu, de aceea El spune:
- ”Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca”.
Eu pot să sper doar până la mormânt, dar când El îmi cere să cred nu se bazează pe credința mea ci pe faptul că El e Viața.
Eu nu pot să zbor şi El știe, dar asta nu-L împiedică să-mi dea drumul în gol, pentru că ştie că El a poruncit îngerilor Lui să mă ducă pe palme.
Eu nu am cum să mă lupt cu cineva mai tare decât mine şi când îmi cere să lupt nu se bizuie pe capacitățile mele de luptător, ci se bizuie pe faptul că El a biruit totul.
El vede că nu pot să-L ating, de aceea coboară cerurile şi se coboară pe Sine ca nu cumva să uit că mă iubeşte. El vede că nu pot să mă apăr de aceea se face scut pentru mine.
Pe puterea mea se bizuie Domnul Dumnezeul meu?
Se opreşte când îi spun eu că nu mai pot?
Nici vorbă!
Și dacă nu se opreşte atunci vrea să mă distrugă?
Nicidecum!
Vreau doar să înțeleg că a fost o vreme când eram slab, neputincios, dar am crezut în Domnul Isus Mântuitorul meu şi El mi a dat o haină a neprihănirii.
Nu mi s-a dat o uniformă, nu mi s-a dat o haină curată, mi s-a dat haina Împăratului.
Câtă vreme port haina asta sunt rezistent la foc, la apă, la frică, la frig, la dezamăgiri, la lacrimi, la război şi chiar şi la moarte. Puterea mea nu a crescut pentru că port haina, dar puterea Lui se vede în slăbiciunea mea datorită Celui care S-a dezbrăcat pe Sine de slavă, ca să pot totul în Domnul meu Isus care mă întăreşte! Tu iubite cititor ai această haină?
Vei putea spune :
-Pot totul în Cristos care mă întăreşte!