Cuvântul "comuniune" este unul dintre cele mai multe cuvinte semnificative în Biblie! Dar ştim de multe ori foarte puţin din realitatea de comuniune adevarata cu Dumnezeu şi cu alţii! Totuşi, această realitate este că Domnul vrea ca noi să o trăim integral în noi!"Comuniune" este o realitate spirituală profundă, care nu poate fi pe deplin înţeleasă cu experienţa la nivelul minţii. Insusi Dumnezeu este Duh, dar El este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu etern .
O manifestare în trei persoane distincte.
Acolo, între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,este o unitate perfectă şi comuniune spirituală absolută. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una. Ei se întrepătrunde într-o perfectă cunoaştere a situaţiei reale. Domnul Isus, vorbind despre Tatăl Său putea spune:
"Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; - pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine - ."(Ioan 17: 20-23).
Domnul Isus a cerut Tatălui său că toţi creştinii să fie absolut una, după cum El însuşi este una cu Tatăl Lui! Se doreşte, prin urmare, o comuniune care trebuie să existe între toţi creştinii ce este exact aceeaşi ca şi comuniune între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!Este o deplină comuniune în această unitate pe care tu şi eu le putem înţelege- dragostea perfectă a lui Dumnezeu.
Această comuniune se poate realiza numai de Dumnezeu: "Să fie una în noi ..." comuniune noi o putem realiza numai în minte. Ea devine efectivă numai atunci când Domnul Isus pe cruce a făcut lucrările Sale în locul nostru. Pentruca singurul obstacol să fie înlăturat şi pentru a realiza o comuniunea divină este crucificarea fiecărui individ în parte adică renunţarea deplină la eul şi atributele individuale . Mai mult vom vedea controlul Duhului Sfânt în noi, şi în comuniunea noastră cu Dumnezeu şi cu alţii va fi profundă şi reală.
Păcatul face o separare între omul pacatos si Dumnezeu,deasemenea păcatul stabileşte, un zid "de separare" între oamenii ce vor să fie împreună. Singurătatea teribilă e o experienţă amară ce macină mii de bărbaţi şi femei din lumea aceasta ;
-Singurătatea este rezultatul direct al căderii omului şi a păcatului din viaţa fiecărui individ ce ruinează în consecinţă întregi colectivităţi umane.
Pentru a rupe acest singurătate, trebuie să mergem la o naştere din nou - printr-o renaştere spirituală în Hristos.
Dar nasterea spirituala nouă în Hristos nu este de ajuns pentru a dărâma zidul "de separare. "Este necesar, de asemenea să practicăm ceea ce am învăţat şi anume să fie legată prin spirit(Duhul Domnului) sufletele noastre, în scopul de a introduce o comuniune reală demnă de acest nume al Domnului Isus
Astfel, un copil al lui Dumnezeu care a înţeles activitatea desfăşurată pe cruce, şi care a acceptat pe deplin în viaţa lui, nu poate fi niciodată singur şi nu va putea rămâne singur(bobul de grâu daca nu moare rămâne singur), pentru că a intrat deja într-o comuniune spirituală dulce cu Domnul şi este deja în Duhul, în comuniune spirituală cu întregul corp a lui Hristo fiind gata să intre în comuniune cu toţi cei care sunt în ei înşişi în comuniune spirituală cu Dumnezeul lor.
Pavel scrie către Corinteni:
" Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru."(1 Cor. 1: 4-9).
Ce mare revelatie:- Dumnezeu ne-a chemat în părtăşie cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru! În spiritul nostru regenerat, Dumnezeu a făcut deja această comuniune spirituală între El şi noi, în locurile cereşti. Deoarece suntem deja aşezati în Hristos în locurile cereşti, şi ştim că suntem deja "un singur duh cu Domnul"Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El. (1 Corinteni 6: 17)..
Dar trebuie să fim conştienţi de acest lucru- unitatea spirituală dintre Hristos şi noi s-a făcut deja.
Noi trebuie să începem prin a accepta prin credinta care ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, chiar înainte de "a se vedea" sau simţi. suntem, în spirit, un singur duh cu Domnul Isus!
Dacă credem ceea ce proclamă Cuvântul lui Dumnezeu, vom vedea îndeplinite în vieţile noastre comuniunea frăţească. Aceasta înseamnă că vom simti tot mai mult realitatea comuniunii noastre spirituale cu Cristos. Vom şti atunci, fără o umbră de îndoială, ceea ce este această comuniune. Aceasta este o dulce intimitate între Domnul şi noi, nimic nu poate perturba această intimitate.
Ştim că atunci suntem in deplina siguranta,când suntem pe deplin acceptaţi în iubirea Lui .
Ştim că trăim permanent în prezenţa Domnului Universului.
Ştim că sunt iubiţi cu o iubire vesnică, unde toate sentimentelede respingere sau orice alt sentiment de a fi încercat, sunt interzise!
Am un sentiment de încredere.
Ştim că avem libertatea de a împărtăşi totul cu Domnul, fără teama de a fi înţeles greşit!
Ştim că Domnul ne iubeşte cu tandrete infinita, căci Şi-a dat viaţa pentru noi.
Ce profundă bucurie, pace în ceea ce trăim cu El ;o astfel de comuniune e perfecta! Ne scălda în dragostea perfectă a lui Dumnezeu, în această iubire ce este necondiţionată, fără interferenţe- o comuniune pură!
Ştim, de asemenea că Dumnezeu ne cheamă slujitorii Lui, dar El ne cheamă şi prietenii lui!
Ne bucura pe deplin, într-o bucurie de nedescris, aceasta prietenie Cerească!
Ce slavă măreaţă !- comuniunea la care Dumnezeu Însuşi ne cheamă la El!
Nimic din întregul univers, nu poate egala bucuria şi fericirea, care aduce această comuniune!
Ce iubire sublimă!,- Dumnezeu, Tatăl nostru ne cheamă în părtăşie cu Fiul Său! Şi, prin părtăşia Fiului Său, la comuniunea cu El Însuşi!
"Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată;deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină."(1 Ioan 1: 1-4).
Aici, Apostolul Ioan ne spune că "părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos! El vorbeşte despre asta! Ne putem bucura acum de această dulce şi perfectă comuniune cu Fiul şi Tatăl. Dar rezultatul arată că există o condiţie importantă pentru a răspunde scopului de a ne bucura de această comuniune"Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat."(versetele 5-7).
Pentru a fi divin şi în comuniune spirituală cu Dumnezeu şi cu fraţii noştri, noi trebuie să mergem în lumină! Este, de asemenea, o altă expresie pentru a spune că trebuie să mergem în dragoste, adică, luminaţi de dragostea Lui. Pentrucă Dumnezeu este lumina, şi noi trebuie să mergem în Lumina lui Dumnezeu.
Aceasta lumina este dragostea agape a lui Dumnezeu. În plus, Apostolul Ioan adaugă:
"Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.Preaiubiţilor nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul, pe care l-aţi auzit.Totuşi vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El, cât şi cu privire la voi; căci întunericul se împrăştie, şi lumina adevărată şi răsare chiar. Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire. Dar cine urăşte pe fratele său, este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii."(1 Ioan 2: 4-11).
CEL nenăscut din nou este încă în întuneric, este o persoană care urăşte pe fratele său.Aşa că se lasă dominat de firea care-l domina.
Firea pământească este întuneric.
Este ură, mândrie, egoism.
Dar oricine care a trecut prin cruce, in Hristos si cu Hristos, este aprins în lumina Împărăţiei lui Dumnezeu, care este perfectă Iubire. Doar atunci putem fi în comuniune cu Dumnezeu, şi, de asemenea, cu toţi cei care sunt, de asemenea, în Duhul.
Comuniunea(părtăşia frăţească) "este unul dintre cei patru piloni ai vieţii creştine, alături cu învăţătura Apostolilor, frângerea pâinii şi rugăciune
Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni.(Fapte 2: 42).
Noi înţelegem acum că părtăşia adevărată între creştini este mai mult decât "relaţii superficiale"!; este o unitate profundă în Duhul, pentru că ne-am inteles si ne-am acceptat prin Jertfa Domnului un simbol al crucii în viaţa noastră fiind lepădarea de sine.
De asemenea, înţelegem că suntem în Hristos, noi creatii, o imaginea perfectă a lui Hristos,ce poate intra în voia perfecta a lui Dumnezeu, şi capabil să facă această comuniune divină, care este atât de dragă inimii Lui Dumnezeu Tatăl
Această comuniune este rodul întâlnirii a două minţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Oricare dintre ele ;- întâlnirea dintre Dumnezeu, care este duh, şi duhul nostru cu o minte regenerată, în Împărăţia lui Dumnezeu, mintea noastră are proprietatea de a uni supranaturalul într-o uniune intimă, completă şi instantanee, cu un spirit diferit dar de aceeaşi natură ca a lui Dumnezeu.
Această uniune spirituală nu este niciodată rezultatul unei relaţii intelectuale, a unui schimb de idei, sau o singură comunitate de sentimente şi gânduri. Este ceva mult mai profund. Doar două minţi regenerate pot experimenta această lege "în comun. "Nu putem face o experienţă pentru o astfel de uniune, în deplinătatea ei, atunci când una( cea umană )este chiar şi parţial dominata de firea pământească.Firea este o putere de divizareşi atâta timp cât noi o vom menţine în viaţă chiar şi parţial ea(firea) va distruge intimitatea comuniunii divine
Vorbind la credincioşii din Efes convertiţi la Hristos, Apostolul Pavel a scris :
"Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.
Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh"(Efeseni 2: 13-18).
Moartea lui Isus pe cruce a distrus legea poruncilor, în ordonanţele ei . Într-adevăr, aceste ordine au fost necesare, atâta timp cât omul a rămas sub controlul firii pământeşti. Legea a fost un învăţător să ne aducă la Hristos. Prin naşterea din nou vine o nouă lege ;-a Duhului de viaţă atunci când credinţa vine în inimă, Actul vechii legi îşi pierde raţiunea de a fi.Atunci când, prin credinţă, vom intra în activitatea de pe crucea Domnului Isus, ştim că suntem creaţii noi în spiritul nostru regenerat.
Ştim că toţii :- copiii lui Dumnezeu se regenerează şi intra în aceeaşi dimensiune prin această Jertfă a Domnului Isus la cruce.
Dar nu putem intra în comuniune spirituală cu fraţii şi surorile Domnului Isus, dacă suntem "în minte netăiaţi împrejur".
Noi trebuie să fi înţeles ce înseamnă că pe cruce s- a distrus definitiv sursă de divizare şi duşmănie, adică trupul firi pământeşti cu ego-ul şi pretenţiile lui.
Când ştim, când noi credem când ne ocupăm constient locul nostru în Hristos în locurile cereşti,putem fi apoi în comuniune deplină cu toţi cei care s-au inclus, de asemenea, prin cruce, şi care deţin de asemenea, poziţia constientă spirituală în Hristos.
Nu există nici o comuniune reală şi deplină între creştinii prin trup, relaţiile lor au rămas una sentimentală, umană. Ei continuă să aibă o experienţă ,un sentiment frustrant de singurătate. Toate resursele umane pe care le pot folosi ei sunt pentru a umple golul spiritual şi vor fi sortite eşecului, deoarece acestea nu pot înlocui rolul spiritul în comuniune.
Astfel, putem dezvolta toate tipurile de întâlniri sau "programe de schimb şi de comunicaţii," nu va rezulta comuniune spirituală.
Vom fi asistaţi prin cluburi "sociale" din lume.
Nu vor fi relatii, prieteniile le vom construi umane, dar vom simţi întotdeauna o goliciune lăuntrică -
Pentru a avea parte la o comuniune spirituală autentică singura care poate umple inimile si mintile noastre, singura care poate sparge zidul "de separare" şi să ne umple de pace ce vine de la Dumnezeu, care întrece orice pricepere trebuie să fi trecut prin moartea şi Învierea Domnului Isus !
În comuniune spirituală ne inundă această pace divină şi această bucurie, acesta fiind un rezultat din contactul cu viaţă şi conştienta Iubirea Divina.
În comuniune este dragostea divină, dragostea agape, care uneşte doi oameni.
Această dragoste se umple în fiecare inimă, şi se varsă fără reţinere în inima altuia. Oh, de ce nu savurăm deliciile unei astfel de dragoste în comun, o iubire pura de egoism, de orice motiv ulterioare, orice dorinta de a controla sau de manipulare de orice proces, orice respingere a tot ceea ce vine de la carne şi oase!
Domnul Isus a putut spune că El nu a fost niciodată singur, pentru că El era încă-n conştientă comuniune cu Tatăl său,aceasta comuniune care în mod constant in momentele sale de singuratate umană trăia părtăşia cu Tatăl
-Domnul Isus a fost cu Tatăl Său invariabil cea ce n-a a putut găsi permanentă părtăşie cu ucenicii Lui.
Putem găsi o mare bucurie în fiinţa Domnului Hristos, de a fi iubit cu adevărat duşmanii şi tuturor acelor care l-au persecutata mijlocit la Tatăl Cersc pentru iertarea lor.
Da! Va exista întotdeauna ceva preţios, pe care alţii nu reuşesc să le aibă în relaţiile lor;- Noi vom fi în comuniunea aceea a dragostei ce va dărui iubire şi iertare pentru cei ce ne vor prigoni şi persecuta până la moarte!
Cea mai adâncă bucurie putem experimenta pe pământ, în afară de comuniunea noastră personală cu Domnul prin comuniunea spirituală cu un frate sau o soră în Hristos!
Dacă pe bună dreptate avem timp ,după o astfel de comuniune, aceasta trebuie să fie un stimulent puternic pentru noi, să fim mai aproape de Domnul Isus, cerându-i să ne deschidă ochii la sensul plin de moartea şi învierea Sa , care sunt, de asemenea, şi moartea şi învierea noastră în El. Mai înţelegem acest adevăr spiritual mare, cu atât mai mult când vom primi în credinţă, şi vom deveni capabili de a intra în comuniune spirituală cu toţi cei care au înţeles şi au primit, de asemenea, acelaşi Adevăr!
"Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat." (1 Ioan 1: 7).
Fie ca Dumnezeu să fie binecuvântat pentru totdeauna ceea ce El a făcut pentru noi în Isus Hristos! În veşnicie, ne vom bucura de acest minunat deplină comuniune cu Domnul, şi cu toate salvate. Dar acum, suntem în măsură să se bucure de el, dacă vom permite cruce pentru a face munca pe deplin în noi!
Nu pe spate pe cruce! Acesta este instrumentul de a ucide tot ceea ce împiedică comuniune spirituală! Dar este, de asemenea, instrumentul care permite invierea vietii este pe deplin manifesta in noi!
Fraţi şi surori,să nu ne mai plângem de singurătăţile noastre, sau lipsa de colegialitate, de părtăşie, de faptul că nu suntem ascultaţi căci ceea ce putem şti e tocmai vina ficăruia în parte!
Deaceea să fie determinantă aceeasta stare a răstignirii noastre zilnice pentru a permite Domnului până la moarte să lucreze în noi părtăşia Duhului Său.
în primul rând, tot ce este pământesc, nimic care împiedică posibilitatea de a avea comuniune cu adevărat să fie pus la altarul cruciii răstigniri noastre!
Vom fi apoi într-o comuniune dulce cu Domnul, vom şti deja în sfârşit că am scăpat de orice sentiment de singurătate. Şi vor fi de asemenea sufletel noastre disponibile pentru a intra în comuniune spirituală cu toţi cei ce ne sunt fraţii si surorile noastre slujindu-L pe Domnul până la moarte!
Odată ce suntem în prezenţa lor, ne vom bucura de această comuniune divina! Şi inimile noastre unite prin naştere din nou , vor intona un cântec de laudă şi de mulţumire spre Slava şi Gloria Lui Dumnezeu.
El, care, prin moartea şi înviereaSa ne-a permis să experimentăm astfel de fericire să-I ne închinăm cu smerenie si adorare până în eternitate!
