1. Oamenii sunt creaţi pentru părtăşie.
Încă de la început, în scrierile Bibliei se spune „Nu este bine ca omul să fie singur“. Şi mai târziu din nou Biblia spune că sunt mai bine doi decât unul. Omul nu e creat pentru a trăi izolat, ci pentru a avea părtăşie. Ceea ce îi ţinea pe cei dintâi creştini poate fi asemănat cu o masă care are patru picioare, din care unul e părtăşia (vezi Faptele Apostolilor 2,42). Dumnezeu i-a făcut pe oameni cu tărie ,dar având şi slăbiciuni. Noi avem nevoie unii de alţii, ne completăm şi doar împreună suntem cu adevărat puternici. Termenul de „unii pe alţii“ apare de cel puţin 50 de ori în Noul Testament. Trebuie să ne slujim, să ne încurajăm, să ne iubim, să ne ajutăm, să ne îndemnăm, să ne corectăm unii pe alţii, etc. Adunare fără părtăşie şi prietenie nu există. Cine doar vizitează serviciul divin fără a frecventa un grup de casă pierde chiar mai mult de jumătate din toată adunarea . Dacă ai bani şi alte averi, fără a avea legături de prietenie, fără a avea pe nimeni care să-ţi dea şi căruia să-i poţi oferi dragostea, atunci nu ai nimic. Adunarea este ca şi o familia mare, care e puternică şi indestructibilă. Dumnezeu ne-a creat aproape unii de alţii pentru ca să putem fii la dispoziţia celuilalt şi pentru a ne împărtăşi viaţa unii cu alţii.
2. Acest lucru genial este tot timpul atacat.
Există o putere , o energie negativă căreia nu-I convine atunci când noi stăm uniţi şi în legătură unii cu alţii.
Unii oameni nu sunt în stare de a avea relaţii cu alţii tocmai prin faptul că au fost determinaţi să facă aşa. Ei au experimentat lucruri negative şi astfel s-au retras, chiar dacă sunt exterior într-o relaţie, totuşi lăuntric sunt răniţi şi total departe de orice afecţiune. Câteodată este greu să te deschizi, însă este bine şi deosebit de important.
Câte relaţii ai şi câte din ele sunt bune? Cine are voie să se uite în viaţa ta şi să-ţi vorbească inimii?
3. Isus vrea să restabilească relaţiile şi să-I facă pe oamenii capabili de a avea relaţii sănătoase unii cu alţii.
Maleahi 4,6b:
Şi el va întoarce inima părinţilor către copii şi inima copiilor către părinţii lor,
Chiar la sfârşitul Vechiului Testament este descris ceea ce va veni în timpul Noului Testament. Dumnezeu trimite pe solul Său care restabileşte relaţiile. Dacă Isus reuşeşte să restabilească relaţia dintre tată şi fiu, atunci el poate restabili şi celelalte relaţii (în căsnicie, între vecini etc.). Dumnezeu vrea să scoată împiterirea şi să pună în loc ceva supranatural.
În acest text „inima“ face referire la persoană, şi „întoarcere“ înseamnă schimbare . Dumnezeu vrea să facă aceasta. Noi ne întoarcem la Dumnezeu, dar şi la aproapele nostru. Ne schimbăm şi ne transformăm în ce priveşte modul de raportare la cei din jur.
Luca 4,18:
»Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să vestesc captivilor eliberare şi orbilor vedere, să pun pe cei zdrobiţi în libertate,
Isus vrea să elibereze pe cei captivi. Izolarea este ca o închisoare. Este o adevărată eliberare atunci când ieşim din ea. Poate suntem chiar orbi atunci când e vorba de anumite relaţii, sau poate vedem doar lucrurile negative în ceilalţi, dar şi în acest caz Isus vrea să ne ajute. Şi chiar lucruri care s-au rupt într-o relaţie pot fi restabilite. El încă mai poate ajuta şi ajutorul Lui vine întotdeauna la timp.
Când Dumnezeu ia iniţiativa într-un anumit aspect, atunci lucrurile se schimbă, deoarece atunci e la lucru ceva mai mult decât doar putere omenească. Dumnezeu îşi va face efectul în mod supranatural, El va dărâma zidul despărţitor şi va smulge rădăcinile de amărăciune.
