De aceea plâng,

fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. ....
ce facem cand aproapele nostru plange?
Nu prea ştim ce să facem..

ne copleşeşte lacrima celuilalt...

şi plângem în noi...
Apoi ai vrea să strângi la pieptul tău sufletul ce se frământă până se va topi cel din urmă suspin... ...
Ai vrea, dar nu totdeauna e potrivit..
Aşa că te rogi să facă Dumnezeu asta...
Apoi ai vrea să ştergi lacrimile chiar cu mâna ta...
nu îndrăzneşti...
te cauţi de şerveţele, nu le găseşti... ...
Şi iar îl rogi pe Domnul să o facă...
 Nu vă uscaţi curate lacrimi
 a-lipirii de Hristos
 oricât v-ar fi de aspru vântul
 şi gerul cât de nemilos.
 Nu vă uscaţi curate lacrimi
 A rugăciunilor fierbinţi
 Oricât v-ar fi de greu urcuşul
 De părăsiri şi suferinţi. 
 Nu vă uscaţi curate lacrimi

 a-milei pentru cel lipsit
 oricât v-ar fi de cu durere
 şi cu răceală răsplătit.
 Nu vă uscaţi curate lacrimi

 a-mijlocirii pentru toţi
 oricât v-ar fi de-adânc abisul
 de ură dintre fraţi şi soţi.
 Nu vă uscaţi curate lacrimi
 a-aşteptării Celui Drag
 oricât v-ar fi de-adâncă noaptea
 şi neîntors cel dus pribeag.
 Nu vă uscaţi curate lacrimi
 a-dragostei din ochii mei,
 ci-mi curgeţi până vă va şterge
 Hristos, cu Mâna Lui, din ei.
Apoi ai vrea să spui o vorbă de mângâiere...
şi asta trebuie spusă neapărat, măcar atât ...
şi când nici asta nu o poţi spune, fă-ţi curaj de a privi aproapele în ochi, după ce îşi va fi şters lacrimile, şi atunci inima ta plină de iubire, de compasiune, va vorbi prin lumina curată ce va străluci în ochii tăi...
şi dacă de prea grea durere nu poţi plânge atunci, plângi în cămăruţa ta...
plângi acolo cu toate lacrimile iubirii tale...şi roagă-te pentru aproapele tău...
Mă gândesc serios că poate chiar în clipa asta cineva plânge cu amar...
cineva pe care nu îl ştiu...
o persoană de care nu am habar...
Cum aş putea alina?!..
doar rugându-mă să trimită Domnul îngerii Lui să aducă alinare.
 Dar, poate că plânge cineva pe care îl cunosc...
Ce fac?
Cum alin?
Ce cuvinte, ce gesturi, ce rugăciuni?...
Poate că în clipa aceea a nevoii de alinare iubirea ne va şopti ce să facem...
Numai să nu întârziem prea mult...
că nu vom mai găsi lacrimile, ci doar urma lor sărată care ustură...
şi doare...