duminică, 11 octombrie 2009

Intăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;

«Nu va temeti si nu va inspaimantati de ei, caci Domnul, Dumnezeul tau, va merge El insusi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa.» Deuteronom 31,6

Ce minunat! Insusi vesnicul si atotputernicul Dumne­zeu te striga si-ti spune ca nu trebuie sa-ti fie frica, deoarece EI vrea sa te insoteasca la fiecare pas. Ce este umblarea cu Dumnezeul cel vesnic? Daca El nu ne-ar fi promis ca do­reste sa mearga alaturi de noi nu as avea curajul sa spun ni­mic despre acest lucru. Este greu sa umbli cu El, cu Dum­nezeul cel vesnic. A umbla nu inseamna numai a inainta, ci si a tine pasul cu El. Pastrarea cadentei vine din linistea interioara, din pacea cu El. Daca exista dezacord intre Dumnezeul cel viu si realitatea spirituala din sufletul tau, daca s-au interpus pacate intre tine si El, atunci nu poti ti­ne pasul. Atunci mergi ori prea repede, ori prea incet. In Amos 3,3 este scris: «Merg oare doi oameni impreuna fara sa fie invoiti?» Altfel spus, conditia de baza sa poti umbla cu Dumnezeu este sa devii una cu El – una cu Cel sfant -prin Domnul Isus Cristos si prin sangele Sau varsat. Doar atunci descoperi minunea binecuvantarii de a fi purtat pe brate de catre Dumnezeu.