„Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale” (Proverbe 29:15)
Generatia mai in varsta le place sa judece solemn si aspru tanara generatie.
Foarte des ii auzi pe cei batrani spunand ca cei tineri „nu sunt buni de nimic”, ori ca sunt „sortiti iadului”.
Pentru a-si dovedi spusele, cei in varsta arata spre acesti delicventi juvenili cu parul lung, slampeti, iubitori de lux, nespalati, fumatori de marijuana, in haine de piele, care hoinaresc pe strazile noastre.
Parintii atrag atentia asupra copiilor care au note slabe, folosesc un limbaj vulgar si abunda in lipsa de respect pentru toti cei ce reprezinta autoritatea.
Cu oroare si spaima, generatia care conduce lumea acum se intreaba:
„Care este problema atator copii din zilele noastre?”
Raspunsul este simplu:
Problema majoritatii copiilor sunt parintii lor.
Copiii sunt produsul caminului care i-a conceput.
In timp ce scoala si biserica ajuta intr-o anumita masura parintii in educarea copiilor, este in primul rand responsabilitatea lor sa-si creasca cum se cuvine copiii.
Dumnezeu a pus aceasta responsabilitate acolo, si ea nu poate fi transferata bisericii sau statului.
Cand un copil este conceput, existenta sa incepe pentru eternitate.
Speranta a cel putin doua generatii depinde de educarea corecta a unui copil.
Proverbe 22:6 spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.”
Parintii trebuie sa inceapa devreme sa dezvolte fortele intelectuale si morale ale sufletului copilului. Copilaria este perioada speciala pentru aceasta.
Educarea corecta a unui copil nu poate fi supraaccentuata
.Fiecare copil nascut in lume are o natura total depravata.
Isaia 48:8 spune copilului ca: „din nastere ai fost numit razvratit.”
Acel mic copilas care arata asa dulce si inocent vine in lume cu o puternica inclinatie spre rau, cu tendinta spre formarea obiceiurilor rele, dorinta spre o conduita neevlavioasa si determinarea de a se revolta impotriva oricarui fel de autoritate.
Contrar gandirii liberale, el nu se naste alb si pur -
Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m'a zămislit mama mea(Psalmul 51:5).
Inima lui mica este plina de rautate.
Proverbe 22:15 ne spune: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.”
De aceea tu nu trebuie sa inveti un copil sa fie rau, sa minta, sa se bata, sa fie lenes, ori sa spuna cuvinte urate. Tu trebuie sa-l inveti sa nu faca aceste lucruri!
Proverbe 22:6: „Invata pe copil…”
Nu spune sa inveti un adolescent sau un adult.
Copacul se indreapta cand este un mic vlastar, sau calul cand e inca un manz; la fel este si cu copilul.
Nu poti incepe prea devreme, dar poti amana pana este prea tarziu.
Un copil trebuie sa fie castigat de parinti inainte ca el sa implineasca 10 ani.
Daca nu este invatat obedienta, respectul pentru autoritate, importanta religiei si frica de Dumnezeu in acest timp, dupa aceea poate fi prea tarziu pentru realizarea educatiei potrivite.
Textul biblic citat spune foarte clar:
„…copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.”
Un copil nu trebuie crescut in rautate, sau chiar sub influenta unui exemplu negativ, ca sa devina rau.
El trebuie doar sa fie „lasat de capul lui”.
„Lasat” fara educatia potrivita a parintilor.
Copilul lasat de capul lui, urmeaza impulsurile naturii sale depravate, propria-si mandrie si obstinatie, pentru a-si face parintii de rusine in fata lumii.
Ce neglijare mai mare a responsabilitatii poate exista, decat lasarea unui copil de capul lui?
Tatal ramane mut de confuzie si durere.
Cel mai iubit obiect al afectiunii tandre a mamei aduce lacrimi si teroare ochilor ei.
Fie vointa copiilor, fie inimile parintilor vor trebui frante.
Fara educarea timpurie a copilului, parintele va fi cu inima franta, iar copilul va fi ruinat pentru intreaga viata si eternitate.
Un copil lasat de capul lui va duce spre cele mai triste lacrimi pe care un ochi le poate vreodata varsa! Rusinea este prea publica pentru a fi ascunsa.
Despre Eli si fiii lui se spune:
-„fiii lui… s-au facut vrednici de lepadat, fara… ca el sa-i fi oprit” (1 Samuel 3:13).
Pacatele lor au fost asa de mari incat oamenii din Israel
„dispretuiau darurile Domnului” (1 Samuel 2:17).
Pacatele fiilor lui David i-au adus acestuia rusine in fata intregului Israel
(2 Samuel 13:12; 16:22; 18:33; 1 Regi 1:5-9).
Prea des parintii se bazeaza pe altii in indeplinirea responsabilitatilor date de Dumnezeu lor.
Ei asteapta ca invatatorul de scoala duminicala, pastorul, educatorul, ori profesorul din scoala publica sa le educe copiii in locul lor.
Unii parinti isi pleznesc sau bat copiii pentru ca aceasta este mult mai usor decat a-i invata sau educa. Responsabilitatea de a invata si educa copiii apartine parintilor.
Dumnezeu a pus-o acolo, si acolo va ramane pentru totdeauna.
Deutronom 6:6-7 spune:
-„Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula” (comp. cu Geneza 18:17, 19; Deutronom 4:9; 11:18-21, Psalmul 78:1-8). Efeseni 6:4 declara: „Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i in mustrarea si invatatura Domnului.” Educarea copiilor cere timp, rabdare si perseverenta.
Copiii trebuie educati pana cand invataturile devin o parte a caracterului lor.
Caracterul contine maniere sociale si culturale.
Ei trebuie invatati cum sa-si dezvolte trupurile si mintile.
Unii parinti au o multime de timp pentru a-si dresa cainii si caii, dar nu gasesc timp liber cand este vorba de educarea copiilor lor.
Copiii nu sunt inzestrati cu capacitatea de a lua decizii corecte fara o educatie corespunzatoare.
Parintii trebuie sa cunoasca bine Biblia pentru a fi capabili sa o impartaseasca eficient copiilor lor.
Tatal si mama ar trebui sa-si avertizeze copiii cu privire la urmarile daunatoare ale sexului premarital si sarcinilor nedorite
. Ei ar trebui sa le explice consecintele daunatoare ale fumatului, abuzului de droguri, furatului si mintitului, vizionatului de filme proaste, citirii de literatura proasta si ascultatul muzicii rock.
O buna parte din parinti isi lasa copiii ca prada Diavolului.
Acesti copii sfarsesc in arest sau puscarie.
Ei se apuca de droguri sau bauturi tari.
Acesti copii neglijati sunt teroarea cartierului in care traiesc.
Ei sunt rusine si dezonoare pentru parintii si bunicii lor.
Cand aud de baieti sau fete care merg la inchisoare pentru incalcarea legii, eu stiu ca in mare parte ei sunt baieti si fete ce nu au fost crescuti in mod corespunzator de parintii lor.
Ma intreb cateodata, cine ar trebui cu adevarat sa mearga in celula inchisorii sau pe scaunul electric?!
Statul ar trebui sa aiba vreo forma de pedeapsa pentru parintii care neglijeaza educarea si invatarea copiilor lor.
Poate ca statul nu pedepseste parintii neglijenti, dar Dumnezeu o va face cu siguranta!
In copilarie, copiii sunt educati fie bine, fie rau.
Acest proces merge inainte si nu poate fi oprit.
Nu exista o prea mare speranta pentru un copil care este educat in rautate. Ieremia spune:
-„Sa ne culcam in rusinea noastra, si sa ne invelim cu ocara noastra, caci am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi si parintii nostri, din tinereta noastra si pana in ziua de azi, si n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru” (Ieremia 3:25).
Un copil crescut pe o cale gresita nu se va departa de aceasta nici cand va imbatrani.
Acest copil va frange inimile parintilor sai si-i va „omori cu zile”
. „Un fiu nebun aduce necaz tatalui sau, si amaraciune celei ce l-a nascut” (Proverbe 17:25)…
Cea mai mare problema a copiilor de azi este ca tatal si mama sunt prea ocupati cu lucrurile lumii pentru a avea timp sa-si invete si educe proprii urmasi.
Tata trebuie sa se duca la munca, sa repare casa, sa tunda iarba, sa joace golf, sa urmareasca meciul la televizor si sa citeasca ziarul.
Mama trebuie sa curete casa, sa spele rufele, sa mearga la intalnirile de la club, sa faca cumparaturile, sa vorbeasca la telefon si sa barfeasca cu vecinii.
Nu mai este timp pentru copii! Seara, tata si mama ies pentru a-si petrece noaptea in oras, lasand copiii sa terorizeze cartierul, sau sa se uite la televizor pentru a invata cum se comit infractiuni.
Copiilor mai mari li se permite sa se duca la discoteca sau la „ruga”!
Salile de biliard, cluburile de noapte, discotecile, cinematografele pentru masini, si alte locuri pacatoase inspirate de Diavol, fac in mod fals ceea ce parintii nu au reusit sa faca!
Majoritatea parintilor nu vad pericolele neglijarii copilului.
Niciodata responsabilitatea cresterii corecte a copilului nu a fost asa de mare.
Niciodata nu au renuntat parintii la autoritatea si educatia parentala asa cum renunta in aceasta generatie.
Ambii parinti vor lucra zi si noapte pentru a procura haine la moda, televizor color, masini, si chiar pizza; dar ei nu vor misca un deget in ceea ce priveste morala si educatia spirituala a copiilor lor.
Foarte des ii auzi pe cei batrani spunand ca cei tineri „nu sunt buni de nimic”, ori ca sunt „sortiti iadului”.
Pentru a-si dovedi spusele, cei in varsta arata spre acesti delicventi juvenili cu parul lung, slampeti, iubitori de lux, nespalati, fumatori de marijuana, in haine de piele, care hoinaresc pe strazile noastre.
Parintii atrag atentia asupra copiilor care au note slabe, folosesc un limbaj vulgar si abunda in lipsa de respect pentru toti cei ce reprezinta autoritatea.
Cu oroare si spaima, generatia care conduce lumea acum se intreaba:
„Care este problema atator copii din zilele noastre?”
Raspunsul este simplu:
Problema majoritatii copiilor sunt parintii lor.
Copiii sunt produsul caminului care i-a conceput.
In timp ce scoala si biserica ajuta intr-o anumita masura parintii in educarea copiilor, este in primul rand responsabilitatea lor sa-si creasca cum se cuvine copiii.
Dumnezeu a pus aceasta responsabilitate acolo, si ea nu poate fi transferata bisericii sau statului.
Cand un copil este conceput, existenta sa incepe pentru eternitate.
Speranta a cel putin doua generatii depinde de educarea corecta a unui copil.
Proverbe 22:6 spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.”
Parintii trebuie sa inceapa devreme sa dezvolte fortele intelectuale si morale ale sufletului copilului. Copilaria este perioada speciala pentru aceasta.
Educarea corecta a unui copil nu poate fi supraaccentuata
.Fiecare copil nascut in lume are o natura total depravata.
Isaia 48:8 spune copilului ca: „din nastere ai fost numit razvratit.”
Acel mic copilas care arata asa dulce si inocent vine in lume cu o puternica inclinatie spre rau, cu tendinta spre formarea obiceiurilor rele, dorinta spre o conduita neevlavioasa si determinarea de a se revolta impotriva oricarui fel de autoritate.
Contrar gandirii liberale, el nu se naste alb si pur -
Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m'a zămislit mama mea(Psalmul 51:5).
Inima lui mica este plina de rautate.
Proverbe 22:15 ne spune: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.”
De aceea tu nu trebuie sa inveti un copil sa fie rau, sa minta, sa se bata, sa fie lenes, ori sa spuna cuvinte urate. Tu trebuie sa-l inveti sa nu faca aceste lucruri!
Proverbe 22:6: „Invata pe copil…”
Nu spune sa inveti un adolescent sau un adult.
Copacul se indreapta cand este un mic vlastar, sau calul cand e inca un manz; la fel este si cu copilul.
Nu poti incepe prea devreme, dar poti amana pana este prea tarziu.
Un copil trebuie sa fie castigat de parinti inainte ca el sa implineasca 10 ani.
Daca nu este invatat obedienta, respectul pentru autoritate, importanta religiei si frica de Dumnezeu in acest timp, dupa aceea poate fi prea tarziu pentru realizarea educatiei potrivite.
Textul biblic citat spune foarte clar:
„…copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.”
Un copil nu trebuie crescut in rautate, sau chiar sub influenta unui exemplu negativ, ca sa devina rau.
El trebuie doar sa fie „lasat de capul lui”.
„Lasat” fara educatia potrivita a parintilor.
Copilul lasat de capul lui, urmeaza impulsurile naturii sale depravate, propria-si mandrie si obstinatie, pentru a-si face parintii de rusine in fata lumii.
Ce neglijare mai mare a responsabilitatii poate exista, decat lasarea unui copil de capul lui?
Tatal ramane mut de confuzie si durere.
Cel mai iubit obiect al afectiunii tandre a mamei aduce lacrimi si teroare ochilor ei.
Fie vointa copiilor, fie inimile parintilor vor trebui frante.
Fara educarea timpurie a copilului, parintele va fi cu inima franta, iar copilul va fi ruinat pentru intreaga viata si eternitate.
Un copil lasat de capul lui va duce spre cele mai triste lacrimi pe care un ochi le poate vreodata varsa! Rusinea este prea publica pentru a fi ascunsa.
Despre Eli si fiii lui se spune:
-„fiii lui… s-au facut vrednici de lepadat, fara… ca el sa-i fi oprit” (1 Samuel 3:13).
Pacatele lor au fost asa de mari incat oamenii din Israel
„dispretuiau darurile Domnului” (1 Samuel 2:17).
Pacatele fiilor lui David i-au adus acestuia rusine in fata intregului Israel
(2 Samuel 13:12; 16:22; 18:33; 1 Regi 1:5-9).
Prea des parintii se bazeaza pe altii in indeplinirea responsabilitatilor date de Dumnezeu lor.
Ei asteapta ca invatatorul de scoala duminicala, pastorul, educatorul, ori profesorul din scoala publica sa le educe copiii in locul lor.
Unii parinti isi pleznesc sau bat copiii pentru ca aceasta este mult mai usor decat a-i invata sau educa. Responsabilitatea de a invata si educa copiii apartine parintilor.
Dumnezeu a pus-o acolo, si acolo va ramane pentru totdeauna.
Deutronom 6:6-7 spune:
-„Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula” (comp. cu Geneza 18:17, 19; Deutronom 4:9; 11:18-21, Psalmul 78:1-8). Efeseni 6:4 declara: „Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i in mustrarea si invatatura Domnului.” Educarea copiilor cere timp, rabdare si perseverenta.
Copiii trebuie educati pana cand invataturile devin o parte a caracterului lor.
Caracterul contine maniere sociale si culturale.
Ei trebuie invatati cum sa-si dezvolte trupurile si mintile.
Unii parinti au o multime de timp pentru a-si dresa cainii si caii, dar nu gasesc timp liber cand este vorba de educarea copiilor lor.
Copiii nu sunt inzestrati cu capacitatea de a lua decizii corecte fara o educatie corespunzatoare.
Parintii trebuie sa cunoasca bine Biblia pentru a fi capabili sa o impartaseasca eficient copiilor lor.
Tatal si mama ar trebui sa-si avertizeze copiii cu privire la urmarile daunatoare ale sexului premarital si sarcinilor nedorite
. Ei ar trebui sa le explice consecintele daunatoare ale fumatului, abuzului de droguri, furatului si mintitului, vizionatului de filme proaste, citirii de literatura proasta si ascultatul muzicii rock.
O buna parte din parinti isi lasa copiii ca prada Diavolului.
Acesti copii sfarsesc in arest sau puscarie.
Ei se apuca de droguri sau bauturi tari.
Acesti copii neglijati sunt teroarea cartierului in care traiesc.
Ei sunt rusine si dezonoare pentru parintii si bunicii lor.
Cand aud de baieti sau fete care merg la inchisoare pentru incalcarea legii, eu stiu ca in mare parte ei sunt baieti si fete ce nu au fost crescuti in mod corespunzator de parintii lor.
Ma intreb cateodata, cine ar trebui cu adevarat sa mearga in celula inchisorii sau pe scaunul electric?!
Statul ar trebui sa aiba vreo forma de pedeapsa pentru parintii care neglijeaza educarea si invatarea copiilor lor.
Poate ca statul nu pedepseste parintii neglijenti, dar Dumnezeu o va face cu siguranta!
In copilarie, copiii sunt educati fie bine, fie rau.
Acest proces merge inainte si nu poate fi oprit.
Nu exista o prea mare speranta pentru un copil care este educat in rautate. Ieremia spune:
-„Sa ne culcam in rusinea noastra, si sa ne invelim cu ocara noastra, caci am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi si parintii nostri, din tinereta noastra si pana in ziua de azi, si n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru” (Ieremia 3:25).
Un copil crescut pe o cale gresita nu se va departa de aceasta nici cand va imbatrani.
Acest copil va frange inimile parintilor sai si-i va „omori cu zile”
. „Un fiu nebun aduce necaz tatalui sau, si amaraciune celei ce l-a nascut” (Proverbe 17:25)…
Cea mai mare problema a copiilor de azi este ca tatal si mama sunt prea ocupati cu lucrurile lumii pentru a avea timp sa-si invete si educe proprii urmasi.
Tata trebuie sa se duca la munca, sa repare casa, sa tunda iarba, sa joace golf, sa urmareasca meciul la televizor si sa citeasca ziarul.
Mama trebuie sa curete casa, sa spele rufele, sa mearga la intalnirile de la club, sa faca cumparaturile, sa vorbeasca la telefon si sa barfeasca cu vecinii.
Nu mai este timp pentru copii! Seara, tata si mama ies pentru a-si petrece noaptea in oras, lasand copiii sa terorizeze cartierul, sau sa se uite la televizor pentru a invata cum se comit infractiuni.
Copiilor mai mari li se permite sa se duca la discoteca sau la „ruga”!
Salile de biliard, cluburile de noapte, discotecile, cinematografele pentru masini, si alte locuri pacatoase inspirate de Diavol, fac in mod fals ceea ce parintii nu au reusit sa faca!
Majoritatea parintilor nu vad pericolele neglijarii copilului.
Niciodata responsabilitatea cresterii corecte a copilului nu a fost asa de mare.
Niciodata nu au renuntat parintii la autoritatea si educatia parentala asa cum renunta in aceasta generatie.
Ambii parinti vor lucra zi si noapte pentru a procura haine la moda, televizor color, masini, si chiar pizza; dar ei nu vor misca un deget in ceea ce priveste morala si educatia spirituala a copiilor lor.
