sâmbătă, 24 iulie 2010

....nu te mira de cel ce cade,miră-te de cel ce încă stă -n picioare!

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.Nu e uşor să stai neclintit pe calea lui Dumnezeu. După ce că această cale e îngustă de-ți încape doar un picior în fața altuia, mai eşti şi lovit de vrăjmaş care vrea cu tot dinadinsul să te facă să cazi şi  cum, doar astea nu ar fi destul, mai e şi firea ta care te sapă din interior, iar singurul lucru, singurul sfat, singura avertizare e să luăm seama să nu cădem?! Prima dată când citeşti acest lucru e demn de râs... e ca şi cum ai vrea să traversezi strada şi cineva vrea să te sfătuiască şi-ți spune doar:
- ”vezi să nu te calce vreo maşină”.
- Păi mulțumesc, asta vreau şi eu, asta puteam să deduc singur.
Pare ca şi cum sfatul lui Pavel nici măcar nu are sens ...
Oare?
Știți ce vrea să spună Pavel?
-”Uită-te țintă la Căpetenia și Desăvârşirea credinței tale, la Domnul Isus şi cu ochii țintiți pe El să umbli, să nu iei seama la cât de în urmă sunt alții şi nici cât de în față sunt ceilalți, să nu iei seama la lucrurile cu care aruncă cel rău în tine, măcar că le simți efectul, tu nu-ți lua ochii de la Domnul Isus şi singurul lucru de care să te îngrijeşti să fie cum să nu cazi.
-Nu cum să îi ajungi pe cei din față şi nici cum să le dai sfaturi la cei din urmă, singurul lucru la care să iei seama să fie să nu cazi.
-Să nu te miri de cei ce cad. E împotriva firii, e împotriva oricărei logici fizice să nu cazi după câte vin peste un om care încearcă să umble pe această cale.
-Nu e nimic de mirat să vezi că cineva cade.
-Nu e nimic de condamnat. Nu e nimic la ce să deschizi ochii.
 -Știi ce e de mirat?
 -E de mirat să vezi cum nu cad unii, cum aşa loviți şi din afară şi dinăuntru, mai stau în picioare.
-E atât de şocant încât cei care încă nu au început să umble stau să întrebe ce putere supranaturală ține oamenii ăştia pe cale?
-Cum?!
-Cum nu cad?
-Ar trebui potrivit cu orice logică să fie căzuți demult.
-Tu ar trebui, potrivit cu orice lege fizică, să cazi de să nu te mai ridici în veci, dar stai în picioare dacă te uiți țintă la El.
Doar o iubire desăvârşită poate să facă aşa ceva, ca doar privirea țintită asupra Celui se te iubeşte să fie destul de puternică încât să te țină de parcă ai fi legat cu toate sforile.
-Ce Dumnezeu!
-Ce dragoste!
-Nu te mai mira de cel ce cade, miră-te de cel ce încă mai stă în picioare!