miercuri, 15 decembrie 2010

Frumusetea iubirii ieri,azi....dar,mâine cum va fi......

Se spune ca, atunci când ne casatorim, nu ne legam doar de o singura persoana, ci de tot neamul din care face parte acea persoana. 
Pe unul îl iubim, pe ceilalti îi acceptam „la pachet”.
Bunele maniere de  acasa… (ce ciudat suna),trebuie sa ghideze relatiile de familie ca sa ne fereasca de badaranie.
La început, sotii îsi dau unul altuia denumiri de dragoste luate din lumea animalelor. Mai apoi, în iubirea lor cea mare, numele nu le mai ajung si se alinta cu termeni injuriosi, cum ar fi:
„mârtoaga batrâna, javruta…”
Evident, a-i spune încântatoarei tinere sotii de douazeci de primaveri „mârtoaga batrâna” nu poate fi în niciun caz jignitor, mai ales când dincolo de cuvinte rasuna accentul de profunda dragoste a sotului.
Dar anii trec, dragostea devine obisnuinta, si epitetele ramân.
„Tonul face muzica”, si conform unui asemenea  slogan , aproape orice neîntelegere se poate rezolva daca stii cum si când sa pui problema.
Fiecare persoana îsi are propria sa arta de a iubi.
„Mitocanul domestic” îsi afirma într-un mod galagios si egoist toate „gusturile si principiile sale”, pe care, de cele mai multe ori, el este cel dintâi care le încalca, neparându-i-se ca ar face ceva gresit si, având cugetul curat, va considera ca minusul de iubire vine din partea ta.
El se simte neînteles si ofensat.
Ca atare, se si razbuna uneori, facând pe nebunul si devenind pedant de „politicos”:
-„A,va sa zica, nu trebuie sa fim intimi?
-Trebuie sa ne comportam ca niste simple cunostinte?
-Asa trageam nadejde ....
– dar nu mai conteaza.
Cum vrei atunci…
” Împrejurarea aceasta ilustreaza diferenta dintre politetea intima si cea formala.
 Exact ce i se potriveste uneia poate constitui o încalcare a celeilalte.
 A fi neretinut si familiar în fata unei personalitati înseamna proasta crestere, a practica o politete ceremonioasa la tine acasă înseamna, de asemenea, lipsa de cuviinta.
Cartea proverbelor vorbeste mult despre  bunul simt”.
 Cred ca bunul simt este acea capacitate naturala care te învata sa traiesti în societate astfel încât sa fii respectat pentru  modul tau de a trata lucrurile sau oamenii.
Bunul simt trebuie sa aiba capacitatea de a ne  ajuta sa facem distinctia între acasa si -n celelalte locuri.
Manierele de acasa trebuie sa fie precum hainele de casa.
 Atunci când venim acasa de la serviciu si ne schimbam în hainele de casa, ne simtim mai usurati de eticheta societatii, ne simtim chiar mai în largul nostru.
Dar când hainele de casa sunt una, si hainele vechi purtate pâna duhnesc sunt altceva.
Exista o deosebire între modul în care ne comportam casa si modul în care ne comportam în public,adica putem sa ne aratam o masca în societate,iar acasa sa ne dorim ca numai „EU” sa fiu servit,iubit, masat, hranit etc…
 Bunele maniere în familie presupun o politete subtila,incomparabila, sensibila si mai profunda decât cea afirmata în public.
Comunicarea este un alt domeniu care dovedeste eleganta sau grosolania ce domneste în relatia sot-sotie. Comunicarea verbala si non-verbala trece prin anumite etape de la începutul casniciei pâna la sfârsitul ei.
n luna de miere, totul e de miere:
-„Cum vrei tu, iubitul meu!”
- „Cum crezi tu, asa facem!”
- „Dragul meu, ai grija sa nu calci în balta…”
Dupa doi, trei ani: ..........
-„Ai grija sa nu calci în balta!
Dupa câtiva ani: ...........
-„Tu nu vezi balta!”
Dupa alti ani: ............
-„Baa…, tu nu vezi balta!”
În perioada de miere apar si tot felul de epitete sau diminutive care, pentru acel moment, sunt comice, dragute, acceptate din dragoste.
Însa, cu trecerea anilor, acele epitete pot jigni într-un mod profund imaginea de sine a partenerului, sau îi pot rani sufletul, otravindu-l.
Aceste cuvinte dragalase pot începe cu denumirile din gradina zoo si termina cu obiecte sau planete (bursucelul meu, soarele meu).
Sper sa nu fiu înteles gresit.
Relatiile solide sunt cele care depasesc formalul, dar în care formalul nu este depasit.
Relatiile presupun libertate si încredere, dar acestea nu elimina politetea!
Pe lânga calitatile partenerului, vor aparea inevitabil si defectele, tabieturile, preferintele, mici atasamente fata de diferite obiecte, sau chiar unele repulsii, care nu fac niciun rau nimanui.
Unele din aceste lucruri enumerate pot aparea chiar din perioada logodnei, altele pe parcursul casniciei. Trebuie sa învatam sa ne respectam reciproc; cu vârsta, vin multe, dar si se duc multe, iar altele ramân. Lucrurile care ramân au rolul sa ne ajute sa ne adaptam si sa cultivam iubirea fata de cei din familia noastra. Frumusetea iubirii consta în eleganta cu care aceasta se daruieste!