Uită-te la faţa Lui minunată.
Iar lucrurile de pe pământ...
Îşi vor pierde în mod ciudat strălucirea.
În lumina slavei şi a harului Lui.
Zi de zi şi ceas de ceas m-am gândit
Pe toţi câţi am întristat.
Nimeni nu a crezut cât de mare-i suferinţa mea
Cernea amar cum ninge norul de zăpadă
Şi -n mine era o suferinţă de nemărginit.
Dar,Isuse m-ai acoperit cu a Ta aripă-
Nu am cutezat, când întârziam în rugăciune
Să mă, ridic fără de răspuns,
Iar în ascultarea-mi tiptil, căutam pe Dumnezeu.
Îmi lipsea acel Dumnezeu care nu era nici
În cărţi, nici în biserici ci,chiar lîngă mine.
Au trecut în şir oamenii şi nu l-au văzut.
Pe Acela ce l-am iubit fierbinte
Şi toamna vieţii frumoasă veni peste mine,
De cincizeci de ori.
Eu crezusem că nu te voi mai uita niciodată
Şi-mi pusesem uneltele deoparte.
Aşteptând Isuse revenirea Ta-