Despre Luther se spune că în unele zile deosebit de aglomerate obişnuia să zică;
-"Azi sunt aşa de ocupat că nu mă voi putea descurca bine fără cel puţin 3 ore de rugăciune".
O asemenea frază pare nu numai cu totul de neînţeles dar şi contradictorie.
Noi am interpreta această frază astfel:
-"Ori era aşa de ocupat încât nu-i mai rămânea timp de 3 ore de rugăciune, ori se ruga 3 ore pe zi când n-avea probleme".
Şi totuşi fraza lui Luther rămâne în picioare.
Interpretarea corectă din punct de vedere spiritual e următoarea:
-Luther nu rezolva el problemele, ci cu fiecare problemă venea înaintea lui Dumnezeu;de aceea mulţimea problemelor cu timpul îndelungat de rugăciune nu se exclud, ci formează un tot organic spiritual.
Ce să mai vorbim de viaţa de rugăciune a Domnului Isus.
In viaţa Lui, timpul de rugăciune a fost așa de îndelungat, încât ne face sa ne întrebăm miraţi:.
-dar ce spunea El, în atâtea ore zilnice de rugăciune şi-n atâtea nopți petrecute în rugăciune?
Răspunsul apare clar în lumina celor scrise la Filipeni4:6
Domnul Isus se ruga pentru fiecare problemă, faptă,minune pe care a doua zi urma să o facă.
Aşa înţelegem scurta lui rugăciune de la mormântul lui Lazăr.
Şi aceasta în sens de mulţumire:
-"Tată Îţi mulţumesc că M-ai ascultat ..."Ioan 1 1:41
Aici ne dăm seama că în spatele acestor cuvinte din ruga Sa scurtă în faţa mormântului, au fost multe ore de
rugă stăruitoare.
Nu e de mirare că cu ocazia acestei lucrări de înviere mulţi au crezut în Domnul Isus.
Dacă la baza pregătirii noastre ca slujitori și în general ca nişte credincioşi ar sta ruga intensă pentru toate problemele şi pentru fiecare serviciu divin, atunci în mod real am vedea la fiecare serviciu divin, multe învieri din moarte la viaţa în Hristos.Ef. 2:2-6
Dacă am avea viaţa lui Isus am avea şi rezultatele Lui:
-ba încă şi mai mari spune El...
-"pentru că orice veți cere în numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul"Ioan 14:12-14 .
De ce se ruga Domnul Isus atâta de mult?
Desigur pentru că El se ruga nu numai pentru fiecare problemă, dar şi pentru fiecare persoană cu care avea de-a face a doua zi.
Nu mai spunem că pentru ucenici se ruga zilnic, pentru fiecare în parte, iar pentru unii mai încercaţi dintre ei, chiar deosebit de insistent.
Astfel găsim în Luca declaraţia Mântuitorului:
-"Simone, Simone, Satana v-a cerut ca sa va cearnă ca grâul, dar eu m-am rugat pentru tine să nu ţi se piardă
credinţa ta".Luca 22:31
Procedăm oare şi noi în felul acesta?
Dacă da, atunci nu ne vom întreba ce făcea Isus atât timp în rugă, căci atunci şi noi ne vom ruga mult.
Domnul Isus se ruga pentru fiecare cuvânt pe care avea să-1 rostească.
Altfel, nu înţeleg de ce Evangheliştii pomenesc de atâtea ori că El vorbea cu putere.
Cuvintele Lui,predicile Lui, nu erau ale Lui ci ale Tatălui primite în rugăciuni.
Rugăciunile aduceau puteri din ceruri.
Nu putem predica cu putere fără rugăciune.
Şi la urma urmei nu este important, hotărâtor pentru mântuirea altora şi pentru slava lui Dumnezeu,ceea ce spun ci dacă cuvintele mele sunt purtătoare de puteri spirituale, dumnezeieşti.
Oamenii, credincioşii, vor uita ideile auzite, dar vor rămânea cu lumea spirituală pe care le-am transmis-o.
Duhul, viaţa spirituală a predicatorului se transmite în sufletele ascultătorilor, bisericii.
Aşa se explică faptul că în 2-3 ani, o biserică devine ceea ce este de fapt slujitorul ei, nu ceea ce predică el.
Slujitorul poate predica frumos că doar a studiat şi a pregătit predicile şi are experienţă dar, biserica nu va fi ceea ce zice el, ci ceea ce este el.
Un slujitor spunea odată, indignat cam aşa:
-"Dar de ce nu s-a pocăit prin mine la biserica mea, că doar şi eu tot despre Domnul Isus am predicat".
Omul acesta nu cunoştea legea aceasta spirituală ca biserica devine nu ce spui despre Domnul Isus ci cum trăiești cu El.
Zadarnic spun cu mare talent şi într-un stil oratoric, impresionant de frumos:
-oameni pocăiţi-vă, veniţi la Domnul Isus, dacă eu nu sunt un adevărat pocăit, un om al lui Dumnezeu, în sensul unei strânse, permanente legături de viaţă, gând şi rugă cu Dumnezeu. Oamenii se vor pocăi prin mine, numai dacă vorbeşte Dumnezeu prin mine.
Iar El nu vorbeşte prin mine dacă nu sunt al Lui, dacă nu trăiesc cu El şi pentru El.
Acest lucru explică şi faptul că păcatele, ideile, gândurile, stările sufleteşti ale predicatorului se regăsesc în biserica păstorită de el.
Stăteam de vorbă cu un prieten şi-i împărtăşeam nemulţumirea mea în legătură cu starea de mândrie
spirituală pe care am găsit-o într-o anumită biserică.
Prietenul mi-a spus scurt: "păi aşa-i slujitorul ei, nu ştii?"
Am rămas năuc.
Deşi cunoşteam principiul, nu mă aşteptam să-l văd atât de matematic adeverit.
Şi iată cum de-a lungul a zeci şi sute de predici frumoase, bine documentate, explicate cu mare talent oratoric, oamenii n-au rămas zidiţi de aceste mari idei, ci infectaţi de marele lui păcat -
-de păcatul mândriei.
"Mândria merge înaintea căderii".
De aceea cel mai mare împărat al lui Israel,
David se roagă:
-"Păzeşte de asemenea pe robul tău de mândrie, ca să nu stăpânească peste mine!
Atunci voi fi fără prihană,nevinovat de păcate mari".Ps. 19:13 .
Ajung la concluzia că vorbele, cuvintele sunt purtătoare de energii, realităţi spirituale.
Oamenii vor uita ce am spus, dar nu ce sunt.
Revenind la Filipeni. 4:6 mai trebuie adăugat ca creştinul adevărat trebuie să aducă fiecare lucru la cunoştinţa lui Dumnezeu spre rezolvare.
Trebuiesc aduse şi acele lucruri a căror soluţie parcă se impune.
Aceasta pentru că toate faptele noastre au urmări veşnice.
Dacă am trăi numai pentru pământ, ne-am putea permite să rezolvăm unele din problemele noastre.
Dar Isus ne-a spus că vom da socoteală pentru fiecare cuvânt pe care l-am rostit. Matei 12:36.
Şi desigur că şi de fiecare faptă.II Cor. 5:10. Ca să fim siguri că nu greşim, El trebuie să ne inspire la orice gând, vorbă, faptă, deoarece toate acestea au urmări veşnice.
Pentru acest motiv, unele fapte, întâmplări nu ni le putem explica imediat, ci după o vreme mai îndelungata, iar altele abia în eternitate.
Important este să stăm liniştiţi în mâinile celui Atotputernic ştiind că Domnul Isus a spus:
"Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt numărați." Mal. 10:30
