Ascultarea băiatului
Ducele de Wellington, cel care l-a înfrânt pe Napoleon, era odată cu mai mulţi prieteni la vânătoare. Astfel au ajuns la poarta unei ferme, unde stătea de pază un băiat.
- Deschide poarta, băiete! a strigat ducele.
- N-o deschid, a răspuns băiatul. Tata mi-a poruncit să nu deschid nimănui.
- Eu sunt ducele de Wellington şi nu îngădui nimănui să mi se împotrivească.
Auzind acestea, băiatul l-a salutat cu respect.
- Acum vrei să deschizi?
- Nu, a răspuns băiatul. Marele duce nu va dori ca un sărman băiat ca mine să fie neascultător de tatăl său.
Wellington i-a întins mâna băiatului şi a zis celor ce-l însoţeau: "Ne întoarcem, domnilor! Dacă aş avea o mie de băieţi ca acesta, aş cuceri lumea."
Să ne lăsăm învăţaţi de exemplul de ascultare din istorioara de astăzi! Ascultarea are o mare valoare în toate domeniile vieţii. Dar cea mai mare binecuvântare a ascultării o găsim atunci când un suflet este gata să împlinească chemarea Mântuitorului: "Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă."
