În timpul unei prigoane a credinţei în Franţa, un slujitor al lui Dumnezeu traversa un ţinut pustiu, ca să ajungă într-un sat pentru a vesti Evanghelia.
Cobora din timp în timp de pe cal, punea urechea pe pământ şi asculta.
Deodată auzi zgomotul unor cai în galop, care se apropiau cu repeziciune.
Fără îndoială, erau dragonii împăratului, trimişi să-l urmărească.
Nu putea nici fugi, nici să se ascundă.
Atunci s-a aruncat pe genunchi şi L-a rugat pe Dumnezeu să-l salveze, dacă era voia Sa.
Când s-a ridicat de pe genunchi, s-a văzut învăluit de o ceaţă atât de deasă, încât era aproape întuneric în jurul său.
Auzi călăreţii trecând în galop pe lângă el fără să-l găsească.
Cât de mult i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru salvare!
Minunile ne pot uimi.
Mulţimile L-au admirat pe Domnul Isus din cauza minunilor pe care le făcea.
Dar ceea ce mişcă într-adevăr inima este dragostea lui Dumnezeu, care s-a îndreptat spre noi: dragostea nemăsurată, incomparabilă, că Dumnezeu L-a jertfit pe Isus Hristos pentru noi la cruce.
Dacă nu vrem să credem într-o astfel de dragoste, atunci Îi aducem lui Dumnezeu cea mai mare jignire.
Dar dacă răspundem la această dragoste primindu-L pe Domnul Isus ca Salvator, vom primi iertarea păcatelor şi viaţa veşnică.
Mai ezitaţi?
