Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui. Zaharia 2:8Israel este slava Domnului Dumnezeu și acea slavă El o vrea înapoi de la neevrei.
Cu alte cuvinte Israel a fost risipit printre neamuri nu de bună voie, dar neamurile în loc să înțeleagă binecuvântarea care venea prin ei, s-au atins de ei și i-au jefuit în toate felurile posibile, s-au atins de crezul lor, s-au atins de identitatea lor, s-au atins de înțelegerea lor și de dreptul lor de întâi născuți.
Le-au luat nu doar lucruri fizice, dar i-au forțat prin persecuție și printr-o Evanghelie care condamna evreitatea cuiva și îndemna la asimilare, să lase ceea ce Domnul Dumnezeu le-a încredințat lor și care este recunoscut de Pavel în:
Romani 3:2 ”Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.”
Israel este lumina ochilor Domnului Dumnezeu.
Acolo nu se folosește un termen de comparație că Israel ar fi ca și lumina ochilor Domnului Dumnezeu,ci este un fapt, EI SUNT.
Dacă cineva se atinge de ei, ori în sens rău, ori în sens bun, se atinge de ochii Celui Sfânt Binecuvântat să fie El.
Faptul că Israel a fost împrăștiat printre neamuri pe de-o parte este o consecință a faptelor lor pentru care Domnul Dumnezeu i-a pedepsit, dar pe de altă parte este spre binecuvântarea neamurilor. Domnul Dumnezeu a vrut să privească spre neamuri, dar din cauza faptului că evreii erau toți în același loc nu putea, deoarece privirea Domnului Dumnezeu era unde erau ei.
Da, Domnul Dumnezeu este Atotputernic și Omniprezent cunoaște toate lucrurile, și nu mă refer că nu vedea neamurile, dar e una să vezi pentru că n-ai ce face și e alta să alegi să privești și unde altundeva ar fi putut privi Domnul Dumnezeu decât la cei care erau lumina ochilor Lui, la cei pe care i-a însemnat cu numele pe palmele Lui și a căror ziduri erau totdeauna înaintea ochilor Lui (Isaia 49:16).
I-a împrăștiat printre neamuri pentru că voia ca și ei să fie parte la alegerea făcută.
Dar ce au înțeles neamurile din asta?
I-au disprețuit, i-au ocărât, le-au distrus moștenirea, le-au condamnat credința și toți și-au dat cu părerea cu privire la ce soartă ar merita.
Așa cum evreii erau responsabili cu ceea ce le-a fost încredințat, adică Scripturile, ca să fie lumina neamurilor așa cum sunt lumina ochilor Domnului Dumnezeu, la fel neamurilor le-au fost încredințați evreii. Domnul Dumnezeu i-a lăsat în mijlocul neamurilor să fie primiți cum l-ar fi primit pe El, dar neamurile au eșuat mizerabil în aceast lucru.
Până și credincioșii au ajuns să se uite la ei cu invidie sau gelozie, să-i disprețuiască, să declare că Israel a fost înlocuit cu un popor spiritual și că soarta evreilor e doar pierzarea.
... dar așa cum Domnul Isus a venit mai întâi într-un fel care i-a orbit, va veni o a doua oară și atunci nu va mai veni ascuns, ci ei Îl vor vedea și-L vor recunoaște.
Când va veni Domnul Isus va veni după slava lui Israel care a fost furată de neamuri mințindu-i că Domnul Dumneze i-ar fi uitat.
Domnul Isus va veni la fel ca și prima dată:
LA AI SĂI, dar de data asta la ei va rămâne și toți vor recunoaște că Israel are un Dumnezeu
