Ai vrea să ajungi în Cer, dacă Hristos n-ar fi acolo?

Mă gândesc că nu luăm îndeajuns de serios lucrurile, că tratăm cu superficialitate viaţa spirituală, că nu înţelegem fumuseţea chemării şi a destinului nostru veşnic.

 Că nu avem ochi să vedem şi-o inimă deschisă să înţelegem splendoarea Dumnezeului pe care îl slujim.
Ca Frica de Domnul nu mai stăpâneşte inima noastră… , un adevăr care mă doare cumplit.

Când se afla pe patul morţii-Augustin, înconjurat de prietenii cei mai apropriaţi, în timp ce Augustin a plecat la Domnul, răsuflarea şi bătăile inimii i s-au oprit, iar un simţământ minunat de pace a umplut încăperea. 

Apoi ochii i s-au deschis brusc şi, cu faţa strălucitoare, a spus celor prezenţi: 

“L-am vazut pe Domnul. 

Tot ce am scris nu-i decât o fărâmă…

” Apoi a plecat spre casa lui cea veşnică…
O fărâmă…
Cât de frumos trebuie să fie Cerul.

 Cerul, Cetatea lui Dumnezeu nu-i frumos pentru că vei avea acolo porţi de mărgăritare şi străzi de aur, lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit.
Cerul este frumos datorită lui Dumnezeu. Datorită prezenţei lui Dumnezeu, datorită lui Hristos.
Ai vrea să ajungi în Cer, dacă Hristos n-ar fi acolo?

 Răspunsul la această întrebare s-ar putea să-ţi spună ceva despre tine…
Îmi doresc să-L vad pe Domnul. 

Să mă îndragostesc acum şi aici de El în aşa măsură încât să doresc şi să mi se pară uşor o veşnicie întreagă să-i cânt şi să-i declar iubirea. 

Asta îţi doresc şi ţie…