tăierea împrejur......

A fost o dată un împărat japonez care s-a văzut nevoit să angajeze un samurai-şef aşa că a dat anunţul în toată lumea ca cei dornici să vină cu cererile lor la curtea sa.
După pre-selecţii şi selecţii îndelungate şi riguroase, făcute de subalternii împăratului, trei samurai s-au calificat pentru a demonstra măiestria şi calitatea lor în faţa împăratului: un samurai japonez, un samurai chinez şi un samurai evreu.
În ziua competiţiei dintre aceştia trei, împăratul şi curtenii săi s-au adunat să aprecieze talentele candidaţilor.

Primul samurai, cel japonez a vanit în faţa curţii, a scos dintr-o cută a chimonoului său o cutie de cribrituri, a deschis-o, din ea a zburat un bondar, şi samuraiul şi-a scos rapid sabia, a şuierat cu ea în mişcări rapide prin aer şi iată că bondarul a căzut pe pământ tăiat în două.
Toată curtea a aplaudat frenetic!
Aşa ceva nu se mai văzuse niciodată.

Al doilea samurai, chinezul, a venit şi el în faţa curţii, a scos şi el o cutie de chibrituri, din ea a zburat o muscă, samuraiul a făcut dpuă mişcări fulgerătoare prin aer cu sabia sa, şi iată musca căzută la picioarele sale tăiată în patru bucăţi.
 Aplauzele au fost interminabile.

Samuraiului evreu i-a venit şi lui rândul.
A venit în faţă, a scos de-acum tradiţionala cutie de chibrituri, din ea a zburat un ţânţar.
 Sabia samuraiului a făcut uuşş, uuşş, uuşş prin aer, după care, ţânţarul a continuat să zboare mai departe.
 În curtea împăratului s-a aşternut tăcerea.
Toţi se uitau întrebători către samuraiul evreu, aşteptând o explicaţie.
Împăratul chiar zise: foarte ambiţios, dar de ce mai zboară ţânţarul?



Cu o plecăciune adâncă, samuraiul evreu explică: tăierea împrejur nu a fost menită să ia viaţa ţânţarului!