în căutarea sufletului meu am alergat şi găsindu-l, i-am zis:
Povesteşte-mi de când inima mi-era împodobită de mireasă şi spune-mi cum era strălucită de bucuria ce mă înconjura...
cântă-mi despre vocea Iubitului meu, ca să-mi pot aminti!
oh,
suflet străin venit de departe,
suflet ce eşti în mine,
călătoreşte prin ceaţă şi ia-mă înapoi!
fiindcă doresc să ştiu ce a fost, pentru a inţelege ce sunt. Lanţuri de regrete îmi strigă că, fugind după acei ochi hoinari, mi-am pierdut şansa pentru totdeauna...
Şi însăşi carnea ce mă înveleşte este doar amintirea acelei haine imaculate ce s-a înnegrit cu timpul fără El.
Spune-mi suflet despre ochii ce i-am lăsat în urmă în acea vale!
Pentru că tu erai acolo...
Când eu am plecat, tu ai rămas lângă EL.
Spune.mi ce durere a curs din EL, pentru că vreau să ştiu. Aminteşte-mi de Iubitul inimii mele căci doar umbra Lui mi-a rămas şi mi-e teamă c-am s-o pierd si pe aceasta...
Fură-mă şi lănţuieşte-mă în tine,
Suflet bătrân ce plângi în mine.
Deschide-mi ochii să-I aud.
Vocea cum pictează orice colţ din mine.
toată încrederea mea era covingerea că totul se terminase. dar acum mă laşi fără cuvinte.
credeam că nimic nu mai poate lega ceea ce a fost Speranţa unui viitor.
Dar acum Suflet?
de ce-mi surâzi?
Oare ce.mi ascunzi?
Străinul ce-L văd în faţa mea tu deja Il cunoşti!
Ce vrei să-mi spui, suflet ciudat, lucruri necuprinse în limbi ce nu am cum să le cunosc.
pentru că Îi vad Picioarele murdare de atâta drum şi mâinile rănite de atâta trudă...
Şi în Ochii Lui...
Da!
Joacă o scânteie ce-mi aminteşte de cuvintele unui vis uitat!
