In imprejurarile relatate in Biblie instruirea are un rol fundamental in intemeierea si lucrarea comunitatii.
Revelarea lui Dumnezeu poporului sau este elementul central al existentei acestuia; identitatea, raportarea la altii, idealurile, supravietuirea in vremuri grele atarna total de adevarul dat de Dumnezeu.
Pentru ca acest element este atat de puternic devine tinta diferitelor abuzuri.
Adaugarea sau scoaterea din cele revelate sunt cele mai des intalnite abuzuri.
De aceea avem si atentionarea la sfarsitul Bibliei cu privire la ele.
In viata poporului lui Dumnezeu a existat in mod constant pericolul inlocuirii cuvantului lui Dumnezeu cu poruncile oamenilor.
Motivatiile sunt de fiecare data diferite, dar acest lucru a aparut mereu si mereu.
In aceasta privinta exemplul din Matei 15 este graitor.
Aparenta sfinteniei este poleiala care ascunde adevaratele motive.
Generatia noastra nu este scutita de acelasi pericol.
Inaintea diferitelor provocari biserica se poate purta la fel si adesea sloganul sub care o face este sfintenia nu este niciodata prea multa.
Aceasta zicala presupune de multe ori alte agende:
porunci ale oamenilor.
Apogeul revelatiei lui Dumnezeu ne este dat noua in persoana, invatatura, moartea si invierea Cuvantului intrupat, Fiul lui Dumnezeu.
La o cercetare atenta a revelatiei aduse de el si inscrisa in Evanghelii putem vedea ca el nu ofera raspunsuri la toate framantarile si intrebarile pe care le-am putea avea noi.
Avem lucrarea apostolilor si Epistolele scrise de ei in care Duhul Sfant ii conduce in tot adevarul adus de Fiul lui Dumnezeu.
Cele revelate trebuie sa ne fie de ajuns si sa produca in noi maturitatea necesara pentru a trai in lumina revelatiei in situatii si problematici neacoperite in scrierile biblie.
Continutul si perimetrul invataturii noastre trebuie sa fie dat de revelatia adusa de Fiul lui Dumnezeu, iar rezultatul sa fie o viata de evlavie.
