Hai să vorbim despre talente!

..nu mi-e rușine de Evanghelia lui Cristos căci este puterea lui Dumnezeu și în ea este descoperită o dreptate a lui Dumnezeu (Romani 1:16-17)

Există numai două religii în lume, una care își trage seva din om și alta care își trage Viața din Cristos.
Există numai două legăminte, unul naște pentru robie, pentru muncă, pentru oboseală și altul naște pentru înfiere, pentru înviere, pentru Viață, odihnă și pace.
Dumnezeu a făcut două începuturi, unul prin crearea omului, a lui Adam, întâiul și alt început prin întruparea Fiului, al doilea Adam.
Există numai două neprihăniri(îndreptățiri), una făcută de om cu faptele lui, alta căpătată prin credința în Cristos.

Consider ca o condensare a unei idei comune, ceea ce se crede că trebuie să ajungă un tînăr:

-ipotetic vorbind  faptul că talentul azi  este considerat  ceva bun, că Domnul l-a făcut aşa ca să aducă fărîma lui de suflet în lucrare, mi se pare aberant, ucigător. E drept că altele sunt darurile Duhului, despre care vorbeşte şi Isaia dar asta nu exclude faptul că talentul unit cu harul, cu darul fără plată, pot face minuni, adevărate treziri la Viaţă  asta e o erezie nimicitoare.De fapt munca, oboseala nu o vedem lăudată nicăieri în Vechiul Testament ca fiind virtute. MUNCA A VENIT ÎN LUME PRIN PĂCAT, PRIN CĂDERE, e roada blestemului. Egiptul a fost un loc al muncii, Canaanul un loc în care ”Vei stăpani cetăți mari și bune pe care nu tu le-ai clădit, case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit.
Altarele trebuiau zidite din pietre necioplite, neatinse de daltă, le-ar fi spurcat.
Marea roșie a fost trecută fără să vâslească și pe Egiptenii nu i-au omorât ei.
Moise a trebuit doar să vorbească stâncii, nu să o lovească, observați glorificarea Cuvântului în defavoarea acțiunii.
Iordanul l-au trecut fără sa facă pod sau baraj.
Ierihonul l-au biruit fără efort.
Ghedeon a trebuit să renunțe la ostași și și la arme, au luat doar trâmbițe și făclii.
David a renunțat la armele lui Saul.
În aceste istorii -dreptatea lui Dumnezeu s-a arătat fără lege, fiind mărturisită de lege și profeți. Aceste istorii mărturisesc dreptatea lui Dumnezeu. Adică, în toate aceste istorii trebuie să vedem dreptatea lui Dumnezeu, cea fără de fapte, fără de lucrări, fără de transpirație și fără de talente umane, adamice. Căci legea se bizuie pe -cel ce va face.

Dar așa cum într-un dormitor, cu cât somnul tuturor e mai adânc se poate face zgomot relativ mai mare, nimeni nu se va trezi, tot așa cu cât erezia e mai stăpână, trâmbița nu se mai aude și trâmbițașul este mai apostrofat.

Talentul unit cu harul, cu darul fără plată, pot face ravagii ucigatoare .
Dacă te lepezi ușor de acele evidente rele din tine, faptele firii, îți e greu să lepezi  cele bune , talentele, pe care vrei să le pui  în slujba lui Cristos. Această idee nu se găsește nicăieri în tot Noul Testament.
Hai să vorbim despre talente!
Sunt ele ceva rău în sine? Nu sunt. Dar sunt din Cristos? De când le avem, cum le-am primit, pe cine laudă? Aici e problema: Romani 3:27 deci unde este lauda? Prin ce lege-principiu ? A faptelor? Nu, ci prin legea –principiul credinței.
Să nu uităm că Legea se întemeiază pe -cel ce va face, pe faptă, pe acțiune. Pentru a-L înălța pe Cel ce ne dă Duhul prin care trăim în El și avem viață, căpătată prin credință, fără talente și virtuți umane trebuie sa acceptam in totul lucrarea Duhului.
Recunosc că este o taină, nici lui Moise nu i-a fost ușor să înțeleagă, de ce prima dată să lovească stânca-starea firească , apoi să vorbească stâncii-starea duhovnicească?

Istoria lui Moise este o lecție din Marea Carte de didactică a lui Dumnezeu pentru noi. Moise nu a respectat scenariul care ne-ar fi prins bine. Ne învață poate mai mult pedeapsa lui. Să învățăm această lecție- Lecția odihnei, a ascultării, a nelucrării firii, a veșnicului sabat, a lui să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta  căci cine a intrat în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, ca Dumnezeu de ale Sale. M-aș bucura ca fiecare să ne lăsăm de lucrările noastre, să facem lucrările Lui.
Care este lucrarea lui?
La întrebarea ucenicilor:

-Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?

Răspunsul Domnului este năucitor:

-să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.

 Ioan 6:28-29
Aici e miezul evangheliei:

- lepădarea de sine. 

Evanghelia este o taină, nu e de mirare că mulți n-o văd, dar tocmai aceasta este treaba noastră, ca să punem în lumină care este administrarea acestei taine.
-Cristos în noi, înseamnă că noi nu mai trăim, cu bune, cu rele.

Talentele noastre nu sunt daruri de sus- ci ,ne laudă pe noi, creația cea veche, căzută și avidă după slavă de sine. E o tărie în aceste talente, ceva de admirat, dar nu este din Domnul, nu este Domnul, nu este Stânca. E o altă stâncă. Cine se duce la acea stâncă nesocotește Stânca mântuirii Lui.

 Deut 32:15

A aduce  jertfe unor dumnezei noi, veniți de curând, a părăsi Stânca înseamna abatere si cadere din har .

S-au îndreptat spre altă stâncă, talentul lor, tăria lor, construcția lor.

Ca spre orice idol!

Cine zice că manifestarea talentelor nu este printre faptele firii pământești greșește amarnic, este idolatrie, și sunt toate răsvrătiri spirituale ale celor ce se laudă pe ei înșiși. Bisericile de astăzi, unde se aduce atâta slavă, zis Domnului, dar obligatoriu cu mult talent transpirat, muzicanți cu ani de școală și coruri cu sute de ore de repetiții, uniforme și ținută, cu scene ca la teatru și oratorii de paradă sunt locuri de manifestare a unui nou fel de idolatrie, la altă stâncă. Stânca sfărâmicioasă a omului, a firii lui putrezicioase, a talentului lui flămând de glorie deșartă. Câtă înșelătorie!
Ci ,viţa lor este din sadul Sodomei
Şi din ţinutul Gomorei;
Strugurii lor sunt struguri otrăviţi,
Bobiţele lor sunt amare,
Vinul lor este venin de şarpe,
este otravă cumplită de aspidă.
Oare nu este ascuns lucrul acesta la mine?
Pecetluit printre comorile mele?

Deuteronom 32:32-33
-Se numește Taina fărădelegii, degradarea tainică, propășirea ca otrava, ca șarpele, prin infectare, prin doze mici.
Talent + har este hrană otravită.
 Recomand oricărui tânăr să se îndoiască de faptul că talentul său este ceva bun , să ezite să aducă fărîma lui de suflet în lucrare. Talentul său nu e din Cristos, nici prin Cristos, nici pentru Cristos, e din firea lui veche, din adamul lui, nu din firea cea nouă. Nu numai să ezite, dar să evite cu tot dinadinsul să aducă Domnului din destoinicia lui, din înțelepciunea lui firească-sufletească. Să nu încerce nimeni să unească talentul cu harul.

-Nu poți în aceeași predică să arăți și că tu ești deștept, și că Cristos este minunat. Una exclude pe alta.
Dacă n-ar fi vorba de însăși esența Veștii Bune, dacă ar fi vorba de un lucru secundar, aș tăcea.
Vorbesc însă pentru că Domnul îmi dă aceste gânduri, stau în fața feței Lui, a Cuvântului Lui și mă minunez de Gloria Lui. Glorific această glorie, cuvinte capăt, cuvinte dau, așa cum mi le deslușește Domnul și cum mă bucur împărtășindu-le cu cei care le trăiesc .