Abiel in ceas târziu

Nu mai am de unde strânge
plăceri de părtășii târzie
se bate ceasul cu minutul,
iar ora e trecută de vecie
 Pe tot pământul.

Plânge durerea din adâncuri
şi e tăcere în morminte
când cerul monoton se stinge
pe notele de marş funebru
 Lăsate de Abiel, maestra.

Mă ţin de mână cu trecutul,
viaţa alege iar pământul.
Plânge sufletu-mi pustiu

Căci Abiel in ceas târziu
  Tăcută e-n a cerului orchestră.