duminică, 4 septembrie 2016

adevaruri ale vietii

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită!” Romani 12:2" Ce nu stii nu te poate răni! " spune o vorbă a poporului din care mulţi dintre noi fac acum parte. Asemenea multor astfel de “vorbe înţelepte” are doar o sămânţă de adevăr. Confruntat cu adevărul Sfintelor Scripturi acest proverb se va dovedi păgubos. Din păcate, mulţi credincioşi funcţionează după acest principiu şi ajung asemeni celor descrişi de autorul Epistolei către Evrei 5:12,13 : “În adevăr, voi cari de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăş trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintîi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decît cu lapte, nu este obicinuit cu cuvîntul despre neprihănire, căci este un prunc.” Unde este paguba? Citind versetul 2 din Romani capitolul 12 înţelegem imediat: voia bună, plăcută şi desăvârşită a lui Dumnezeu. Raţionamentul este cât se poate de simplu: infantilismul spiritual conduce inevitabil la incapacitatea de a cunoaşte voia lui Dumnezeu. Fără a cunoaşte voia lui Dumnezeu nu suntem în stare să umblăm în faptele bune pregătite de Dumnezeu, fapte menite a-i aduce slavă lui Dumnezeu. Fără să aducem slavă lui Dumnezeu trăim o viaţă aflată în contradicţie flagrantă cu scopul pentru care am fost creaţi de Dumnezeu. Nu ştiu alţii ce cred, dar, pentru mine, aceasta este cea mai păguboasă viaţă pe care o poate trăi cineva. Iată de ce, a căuta să cunoaştem, să avem o minte înoită, trebuie să fie un efort constant, determinant în toate acţiunile noastre. Nu este o acţiune simplă şi uşoară. Aşa cum acumularea de cunoştinţe în procesul formării pentru o carieră solicită efort, sacrificii, dedicare, disciplină, efortul formării spirituale, a deprinderii cunoaşterii voii lui Dumnezeu, implică chiar o mai mare dedicare şi disciplină. Având însă în vedere avantajele, nici un efort nu este prea mic. Această deprindere a cunoaşterii voii lui Dumnezeu generează schimbare şi este absolut necesară pentru schimbarea noastră în copii veritabili ai lui Dumnezeu. Iniţierea acestui proces al formării noastrei aparţine Duhului Sfânt al lui Dumnezeu dar El aşteaptă şi răspunsul nostru. El ne cercetează (iluminează zone ale comportamentului nostru ce au nevoie de înnoire) ne învaţă, ne ghidează, dar numai în măsura în care noi suntem pregătiţi să răspundem acestor intervenţii ale sale. Acesta este motivul pentru care diavolul încearcă să ne convingă că tot procesul se limitează la eforturi omeneşti care implică doar oameni (predicatori, învăţători, consilieri). Trebuie să admitem că într-o schimbare spirituală, mijloacele cele mai importante sunt spirituale: rugăciune, post, Biblie, părtăşiei frăţească. Aşadar...ce nu ştim, ne sărăceşte!