precum a ta iubire-ai afirmat că este, prin compararea ei cu mine,
Dar totodată să-mi doresc să fie si divin, aşa cum de fapt nădăjduiesc,
mă dovedesc a fi rob ascultarii cristice divine căci, două paralele niciodată nu se întâlnesc!
Matematica greşit ne-a învăţat, fiindcă-am aflat:
s-a demonstrat, că paralelele ar deveni unite, dar abia la infinit.
Deci tot iubit-aş fi, căci viaţa, El mi-a dat-o pentru infinitate,
si doar pentru un număr limitat de clipe efemere
pot sa declar iubirea-I infinită pentru a dragoste-I nemarginită clipă
sa ai răgaz de prețuiri eterne....
Concluzia ce se impune, este singura: abia trăită,de voi putea s-ajung la stele,
în eternitatea dovedită a luminii mele…sa spun atât:
te-am prețuit iubire caci tu m-ai ridicat spre stele.
