Când a auzit împăratul cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: „Prindeţi-l!” Şi mâna, pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s-a uscat, şi n-a putut s-o întoarcă înapoi.
Un om....
În drum spre amvonul înalt,
A reuşit din primul salt,
Să şi-l ocupe-avid.
Vă relatez succint, acum,
Cum a scurtat puţin din drum,
Sezand aproape de carari:
Călcând pe frati şi pe surori,
Urcă în tropaieli de cal,
spre frumosul piedestal.
Dar scaunul de-atâta tolănit,
S-a-mbolnăvit de scârţâit,
Sub atmosfera de otet
Al falsului profet
Un leac în grabă a găsit,
Şi duhul l-a-nţepenit,
Pe"artistul" neispravit
Cum a-nţeles care-i folosul,
Puterii sfinte- nu colosul
Vorbelor goale insiruite.
S-a dovedit adevarat
Ca să fii plin de duh
Iti trebuie aprins al
Vietii sfinte rug,
Ascultaţi acuma :
-Voi pretendenti ai darurilor sfinte
Când nu te-ajută harul minţii,
Un post poţi să-l ţii cu dinţii!
Sa fii lovit precum Ieroboam
Ce mana s-a uscat in van
Apoi nici ruga nu i-a ajutat
Caci a murit netrebnic ,vinovat
-Fii azi la ruga ta smerit
Si vegheator pe cale, umilit;
La vremea Lui EL sa te inalte
Pe culmi ceresti si binecuvantate fapte .
