Cina Domnului, numită și Sfânta Cină, Euharistie sau Împărtășanie este moment sfant al bisericii care are un loc important în viața credincioșilor. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei bisericii au existat multe dezbateri cu privire la natura Cinei și semnificația ei pentru creștini.Una din tendințele teologice apărute încă din Evul Mediu este ideea că Cina Domnului este doar un simbol pentru comemorarea jertei Domnului Isus Hristos. Această perspectivă este rezultatul unei influențe filozofice neo-platoniste care a distorsionat doctrina bisericii despre Sfânta Cină. Atât în scrierile medievale ale lui Dionisie pseudo-Arepoagitul cât și în scrierile reformatorului elvețian Huldrich Zwingli, influența neo-platonistă produce o doctrină a sfintei Cine redusă la simbolism.Această reducere a Cinei Domnului la un simplu simbol comemorativ este foarte populară în ziua de azi.Vedem asta în 1 Corinteni 10:16-17. Scriind unei biserici care avea probleme în ceea ce privește doctrina și practica legată de Cina Domnului, apostolul Pavel le spune:Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine. Deși uneori aceste afirmații sunt interpretate ca referindu-se la unitatea bisericii, cuvintele apostolului nu pot fi reduse la o afirmare a unității bisericii. Dimpotrivă, unitatea bisericii este explicată în lumina Cinei Domnului deoarece ceea ce se întâmplă la Cină determină unitatea bisericii. De asemenea, împărtășirea (comuniunea) nu este doar cu trupul lui Hristos (aspect prin care Pavel explică unitatea bisericii) ci și cu sângele lui Hristos. Paharul binecuvântat este o comuniune cu sângele lui Hristos, iar pâinea frântă este o comuniune cu trupul lui Hristos. Dar ce înseamnă această comuniune? În continuarea capitolului 10, apostolul Pavel le spune corintenilor că cei ce mânăncă mâncarea jertfită idolilor se împărtășesc cu realitatea spirituală a idolatriei din spatele religiei grecești. De aceea, Pavel îi avertizează că nu pot să aibă comuniunea mesei Domnului și împărtășirea mesei demonice a idolatriei grecești. Conform apostolului, participarea la masa idolatriei îi pune pe participanți în comuniune cu demonii (1 Cor. 10:20-21).Pentru că aceste două comuniuni se exclud reciproc, Pavel îi avertizează pe creștinii din Corint să se ferească de participarea în actele de cult ale idolatriei grecești și să înțeleagă realitatea spirituală din spatele Cinei Domnului. Aceste afirmații ale apostolului arată că participarea la Sfânta Cină nu este doar o participare comemorativă într-un act simbolic, ci o participare spirituală în jertfa lui Iisus Hristos.Dar cum devenim părtași la jertfa lui Hristos? Prin faptul că Hristos mi-a poruncit mie și tuturor credincioșilor să mâncăm pâinea frântă și să bem acest pahar în amintirea lui, iar El a adaugat aceste promisiuni: în primul rând ,că trupul Său a fost jertfit pe cruce pentru mine și sângele său a fost vărsat pentru mine, la fel de sigur cum văd cu ochii mei că pâinea Domnului este frântă și paharul îmi este oferit; în al doilea rând , că El mă hrănește cu trupul său crucificat și cu sângele său vărsat, întărind sufletul meu pentru viața veșnică, la fel de sigur cum primesc din mâna slujitorului și gust cu gura mea pâinea și paharul Domnului, care îmi sunt date ca o pecete sigură a trupului și sângelui lui Hristos.Ce înseamnă să primești această hrană spirituală despre care Hristos a vorbit în Ioan 6:53-57? Înseamnă să primești cu o inimă credincioasă toate suferințele și moartea lui Hristos, obținând astfel viața veșnică; de asemenea, să fii tot mai unit cu trupul Său Sfânt prin Duhul Sfânt care locuiește atât în Hristos cât și în noi. Căci, cu toate că El este în cer și noi suntem pe pământ, noi suntem carne din carnea lui și os din oasele lui, iar acum trăim și suntem conduși pentru totdeauna printr-un singur Duh, după cum mădularele unui trup sunt conduse de un singur suflet. Această comuniune cu sângele și trupul lui Hristos înseamnă că, atunci când bem paharul și mâncăm pâinea, noi primim, prin lucrarea Duhului Sfânt, pentru întărirea în viața veșnică a sufletelor noastre, adevăratul trup și adevăratul sânge al lui Hristos, cel care a murit, a înviat și s-a înălțat la ceruri.Vedem asta în 1 Corinteni 11:27-34. Deși conform celor spuse mai sus vedem că Sfânta Cină a fost lăsată pentru binecuvântarea și întărirea sufletelor credincioșilor, acest sacrament are un efect diametral opus pentru cei care se împărtășesc fără credința în Hristos . Apostolul Pavel spune: ”oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului” (1 Cor. 11:27). Apostolul adaugă că cine se împărtășește în chip nevrednic nu primește trupul și sângele lui Hristos care dau viață veșnică (cf. Ioan 6:53-57) ci primește condamnare ( în 1 Cor. 11:29). Aceste afirmații ne arată din nou că Cina nu este doar un simbol, ci acest impartasire are consecințe spirituale. Nu este vorba doar de o aducere aminte a jertfei lui Hristos ci și de o primire a binecuvântărilor ce decurg din jertfa Sa prin împărtășirea cu trupul și sângele lui Hristos ce a murit și a înviat.Dar atunci când cineva ia acest impartasire fără credință, fără să îl distingă de lucrurile obișnuite din jur, în chip nevrednic, nu are parte de binecuvântările jertfei lui Hristos ci de condamnare. Un simbol nu aduce nici binecuvântare, nici blestem, dar pâinea și vinul sunt sfințite prin adăugarea cuvântului promisiunii lui Hristos prin care devin mijloace sfinte ale harului. Profanarea lor atrage condamnarea. Vedem asta în Luca 22:16-20. Înainte de momentul instituirii Cinei, Domnul Isus Hristos, adunat în odaia de sus împreună cu ucenicii săi, le spune că a dorit să aibă această Cină cu ei pentru că nu va mai mânca pâinea și vinul ”până la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 22:16). Această împlinire are loc după înviere, când Hristos cel înviat se arată ucenicilor pe drumul către Emaus și li se descoperă ca Hristos prin oficierea Cinei (Luca 24:30-35). Acea scenă are o semnificație deosebită în cadrul relatării aparițiilor lui Hristos de după înviere, dar corelată cu scena instituirii Cinei ne ajută să înțelegem rolul escatologic pe care Sfânta Cină îl are în Biserică. Împărăția lui Dumnezeu nu este doar o realitate viitoare ci o realitate prezentă acum pe Pământ prin slujirea Bisericii. Creștinii împărtășesc viața veșnică a lui Iisus Hristos: primul născut din femeie care a înviat și a intrat în noua creație. Iar această împărtășire a vieții lui Hristos are loc prin credința, prin lucrarea Duhului Sfânt care folosește predicarea cuvântului și administrarea sfintei taine a cinei Domnului Isus. Împărtășirea sufletului nostru cu viața veșnică a lui Hristos cel înviat înseamnă că viitorul glorificat al noii creații pătrunde în lumea noastră prin Biserica lui Hristos care este o ambasadă a Împărăției Cerurilor. Iar această pătrundere are loc în mod special prin Sfânta Cină. Aceasta comuniune nu ne îndreaptă privirea doar înspre trecut (amintirea jertfei lui Hristos) ci și înspre prezent (comuniunea cu Hristos cel înviat ce șade la dreapta Tatălui) și viitor (învierea și intrarea deplină în viața veșnică sub un cer nou și pe un Pământ nou). Prin Cină împărtășim consecințele persoanei și lucrării lui Hristos. Cina este o comuniune cu jertfa Sa (avem iertarea păcatelor pentru că Hristos fost condamnat în locul nostru) cu învierea Sa (avem regenerarea, învierea sufletelor noastre) cu domnia Sa (experimentăm viața veșnică în care am intrat prin învierea sufletelor noastre).Nu mai trebuie să așteptăm trecerea timpului ca să aflăm verdictul judecății noastre, pentru că Hristos a fost judecat în locul nostru. Nu mai trebuie să așteptăm ziua învierii ca să experimentăm învierea, pentru că sufletele ne sunt înviate. Nu mai trebuie să așteptăm revenirea lui Hristos ca să avem parte de prezența Sa, pentru că trupul și sângele Său ne sunt oferite în Cina Domnului. Duhul Sfânt folosește Sfânta Cină instituită de Hristos pentru a înlătura barierele de timp și spațiu și pentru a ne oferi o comuniune cu Hristos și Împărăția Sa veșnică.
