" ... lucrarea fiecaruia va fi data pe fata"
Evanghelia, ne mai spune ca Dumnezeu va judeca faptele fiecarui om, asa ca nici lucratorii religiosi nu sunt exceptati. Rasplata muncii fiecaruia se va face de Dumnezeu dupa criteriile Sale si nu dupa dorinta, parerea si balanta noastra.
Mi se pare ca unul din cele mai importante pasaje din Biblie pentru liderii religiosi este cel din evanghelia dupa Matei 7:21-23, unde scrie:
"Nu orisicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra in Imparatia cerurilor, ci celce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi imi vor zice in ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi minuni in Numele Tau? Atunci le voi spune curat: "Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege" (Matei 7:21-23).
Isus Hristos mentioneaza in acest pasaj ca, in ziua judecatii unii din fostii lideri religiosi se vor apara cu unele din lucrarile pe care le-au facut, dar fara succes.
Surprinzator este faptul ca ceea ce au facut ei sunt niste lucrari pe care tocmai Domnul Isus le cere discipolilor Sai (Matei 10:1-15).
Cu toate acestea ceva lipseste din pretentiile lor.
Evanghelistul mentioneaza ca Domnul Isus Hristos la trimiterea ucenicilor Sai le-a pretins sa-si faca lucrarea neconditionat, spunandu-le:
"Fara plata ati primit fara plata sa dati".
Aceasta cerinta a Domnului nu este revindecata de cei specificati mai sus.
De altfel de-a-lungul timpului aceasta porunca a Domnului a dat nastere la fel de fel de interpretari si supozitii, in general ca sa avantajeze dorintele firii noastre.
Respectand spiritul Evangheliei, cred totusi ca aceasta cerinta a fost spusa de Domnul la inceputul lucrarii apostolilor, tocmai ca sa se tina cont de ea, sa fie de capatai, sa fie de neinlocuit, sa fie ghid, sa se stie ca lucrarea lui Dumnezeu prin oamenii Sai nu poate fi facuta in orice conditii, si ca cei care nu tin seama de acest lucru vor auzi in ziua judecatii cuvintele pe care Mantuitorul le-a anticipat.
Ele vor sa ne aminteasca ca Domnul apreciaza lucrul nostru numai daca este facut cu respectarea stricta si neinteresata a cerintelor Sale.
Dumnezeu nu priveste cu placere spre o lucrare, spre o predica ori liturghie (slujba), spre o invatatura, etc., indiferent de locul de unde vine (amvon, altar, sala de conferinta, radio, TV, etc), daca aceasta este facuta doar pentru a impresiona, ori pentru a obtine avantaje materiale sau politice, ori ca o obligatie oarecare de serviciu. Dumnezeu nu v-a rasplati lucrarea cuiva care a adus in randul oamenilor neclaritate, confuzie, nepasare ori erezie.
Dumnezeu v-a pedepsi toti liderii si lucratorii religiosi care au avut dorinta de intaietate si de slava personala, de interes personal in lucrarea religioasa facuta.
Dumnezeu foloseste acelas "cantar" pentru cei care predica ca si pentru cei carora li se predica, pentru cei care sunt lideri ca si pentru cei condusi. Biblia spune ca Dumnezeu la oferirea mantuirii, nu face deosebire intre oameni pe criterii de nationalitate, rasa, culoare, sex, varsta, cultura, cunostinte, capacitate intelectuala sau fizica, apartenenta politica, etc, dar El face deosebire pentru felul in care primim Cuvantul Sau si lucrarea Duhului Sfant, precum si pentru felul in care ne asumam responsabilitatea in lucrul incredintat noua (Rom.3:22; 1Tim.2:4);
"...cui i s-a incredintat mult, i se va cere mai mult...",
spunea Domnul Isus Hristos (Luca 12:48).
Biblia nu ne gadila firea noastra, punand accent pe cat de "mari" suntem noi (asa cum fac multe tratate teologice si asa cum multi se si pretind), ci ea accentueaza cat de responsabili sunt lucratorii religiosi fata de Dumnezeu, fata de cei carora le predica si fata de ei insisi!
Daca respingi sau nu vrei sa-ti insusesti acest punct de vedere, ori te indoiesti de el, atunci uita-te cu bagare de seama la cuvintele apostolului Pavel (nu uita ca tu nu esti dintre apostolii care stau la temelia bisericii!), care zice:
" ... ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat (1Cor. 9:27).
Daca Isus Hristos este Domnul, Stapanul si Invatatorul nostru, atunci cu toata bagarea de seama sa-L respectam, sa-L servim si sa-L ascultam.
Viitorul nostru din vesnicie depinde nu de pozitia ce-o avem sau de titlul cel purtam, ci de felul in care lucrarea noastra inglobeaza toate cerintele Dumnezeului nostru!
Mi se pare ca unul din cele mai importante pasaje din Biblie pentru liderii religiosi este cel din evanghelia dupa Matei 7:21-23, unde scrie:
"Nu orisicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra in Imparatia cerurilor, ci celce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi imi vor zice in ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi minuni in Numele Tau? Atunci le voi spune curat: "Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege" (Matei 7:21-23).
Isus Hristos mentioneaza in acest pasaj ca, in ziua judecatii unii din fostii lideri religiosi se vor apara cu unele din lucrarile pe care le-au facut, dar fara succes.
Surprinzator este faptul ca ceea ce au facut ei sunt niste lucrari pe care tocmai Domnul Isus le cere discipolilor Sai (Matei 10:1-15).
Cu toate acestea ceva lipseste din pretentiile lor.
Evanghelistul mentioneaza ca Domnul Isus Hristos la trimiterea ucenicilor Sai le-a pretins sa-si faca lucrarea neconditionat, spunandu-le:
"Fara plata ati primit fara plata sa dati".
Aceasta cerinta a Domnului nu este revindecata de cei specificati mai sus.
De altfel de-a-lungul timpului aceasta porunca a Domnului a dat nastere la fel de fel de interpretari si supozitii, in general ca sa avantajeze dorintele firii noastre.
Respectand spiritul Evangheliei, cred totusi ca aceasta cerinta a fost spusa de Domnul la inceputul lucrarii apostolilor, tocmai ca sa se tina cont de ea, sa fie de capatai, sa fie de neinlocuit, sa fie ghid, sa se stie ca lucrarea lui Dumnezeu prin oamenii Sai nu poate fi facuta in orice conditii, si ca cei care nu tin seama de acest lucru vor auzi in ziua judecatii cuvintele pe care Mantuitorul le-a anticipat.
Ele vor sa ne aminteasca ca Domnul apreciaza lucrul nostru numai daca este facut cu respectarea stricta si neinteresata a cerintelor Sale.
Dumnezeu nu priveste cu placere spre o lucrare, spre o predica ori liturghie (slujba), spre o invatatura, etc., indiferent de locul de unde vine (amvon, altar, sala de conferinta, radio, TV, etc), daca aceasta este facuta doar pentru a impresiona, ori pentru a obtine avantaje materiale sau politice, ori ca o obligatie oarecare de serviciu. Dumnezeu nu v-a rasplati lucrarea cuiva care a adus in randul oamenilor neclaritate, confuzie, nepasare ori erezie.
Dumnezeu v-a pedepsi toti liderii si lucratorii religiosi care au avut dorinta de intaietate si de slava personala, de interes personal in lucrarea religioasa facuta.
Dumnezeu foloseste acelas "cantar" pentru cei care predica ca si pentru cei carora li se predica, pentru cei care sunt lideri ca si pentru cei condusi. Biblia spune ca Dumnezeu la oferirea mantuirii, nu face deosebire intre oameni pe criterii de nationalitate, rasa, culoare, sex, varsta, cultura, cunostinte, capacitate intelectuala sau fizica, apartenenta politica, etc, dar El face deosebire pentru felul in care primim Cuvantul Sau si lucrarea Duhului Sfant, precum si pentru felul in care ne asumam responsabilitatea in lucrul incredintat noua (Rom.3:22; 1Tim.2:4);
"...cui i s-a incredintat mult, i se va cere mai mult...",
spunea Domnul Isus Hristos (Luca 12:48).
Biblia nu ne gadila firea noastra, punand accent pe cat de "mari" suntem noi (asa cum fac multe tratate teologice si asa cum multi se si pretind), ci ea accentueaza cat de responsabili sunt lucratorii religiosi fata de Dumnezeu, fata de cei carora le predica si fata de ei insisi!
Daca respingi sau nu vrei sa-ti insusesti acest punct de vedere, ori te indoiesti de el, atunci uita-te cu bagare de seama la cuvintele apostolului Pavel (nu uita ca tu nu esti dintre apostolii care stau la temelia bisericii!), care zice:
" ... ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat (1Cor. 9:27).
Daca Isus Hristos este Domnul, Stapanul si Invatatorul nostru, atunci cu toata bagarea de seama sa-L respectam, sa-L servim si sa-L ascultam.
Viitorul nostru din vesnicie depinde nu de pozitia ce-o avem sau de titlul cel purtam, ci de felul in care lucrarea noastra inglobeaza toate cerintele Dumnezeului nostru!
