Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita…
Adevarata pocainta cere umilinta totala in fata lui Dumnezeu. Omul care se pocaieste de pacatul lui are inima zdrobita de apasarea pacatului sau si smerita in fata sfinteniei lui Dumnezeu. David da exemplu de pocainta autentica in acest psalm.Psalmul este scris cand a venit la el prorocul Natan,dupa ce pacatuise David cu Bat-Seba. Ce este pocainta? Pocainta sincera inseamna recunoasterea pacatului, regretarea pacatului, renuntare la pacat ,reintoarcere . Toate acestea conduc la reabilitarea pacatosului,pe care numai Dumnezeu o poate face.
Caracteristicile adevaratei pocainte si starile inimii
David are inima zdrobita inaintea lui Dumnezeu. Intai de toate el isi recunoaste pacatul inaintea lui Dumnezeu: Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele! Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea, si curata-ma de pacatul meu!
David este un pocait ce se pocaieste. Pocainta nu este o religie, ci o relatie restabilita. In urma pacatului sau, a existat “un zid de despartire” intre el si Dumnezeu. Acelasi zid exista si astazi intre omul nemantuit si Dumnezeu,pentru ca pacatele noastre ne separa de Dumnezeu. Insa Dumnezeu poate sa ne separe de pacat. Recunoasterea starii noastre de pacat este inaiul pas spre o pocainta reala.
David spune despre starea omului ca orice om este nascut in pacat: Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea. El avea nevoie disperata de eliberare de sub povara pacatului sau. Tot asa orice om de pe acest pamant are nevoie de eliberare, pentru ca toti au pacatuit si sunt robi ai pacatului atata vreme cat nu au crezut in Domnul Isus Hristos si in jertfa Lui si atata vreme cat inca nu s-au pocait.
David cere o inima inteleapta, un duh de intelepciune care vine de sus, Duhul lui Dumnezeu care ofera intelepciunea divina, invatandu-l pe om sa umble in caile Domnului Dumnezeului sau: Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa dar sa patrunda intelepciunea inauntrul meu! El recunoaste ca starea sa de pacat il separa de sfintenia lui Dumnezeu, care cere curatie. Sfintenia cere sfintenie! Singurul care poate spala de pacat este Cel ce detine remediul pacatului- solutia mea si a ta este sangele sfant al Mantuitorului.
La un pas de recunoasterea starii de pacat se afla regretarea pacatului din viata noastra: Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele! Izbaveste-ma de vina sangelui varsat, si limba mea va lauda indurarea Ta. In fata unui Dumnezeu sfant, nu exista pacate mici si pacate mari,ci doar pacate. Dar Dumnezeu poate ierta orice prin marea Sa indurare si dragoste. Noi trebuie sa ne pocaim regretandu-ne faradelegea.
Dorinta lui David de a fi curat, schimbat, inseamna renuntarea la starea pacatoasa in care se afla: Curata-ma cu isop, si voi fi curat; spala-ma, si voi fi mai alb decat zapada. Dumnezeu este singurul care poate spala de pacate. Dumnezeu este Acela pentru care merita sa renuntam la viata noastra de pacat pentru a primi si a trai insasi viata Lui- Hristos in noi!
David cere o inima curata: Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic! Invatatura este clara- nu noi ne zidim viata in jurul lui Dumnezeu,ci Dumnezeu zideste in noi. El construieste un nou om: un caracter asemenea caracterului Sau prin Duhul Sfant si in Hristos Isus.
David se reintoarce la Dumnezeu. Il recunoaste pe El ca singura fericire a sufletului sau si a vietii sale: Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale, si sprijineste-ma cu un duh de bunavointa! David recunoaste ca singura fericire adevarata este in Domnul slavei. David il recunoaste pe Dumnezeu ca Invatator si Calauzitor al vietii lui: Atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca, si pacatosii se vor intoarce la Tine. El este adevarata Lumina si doar prin El vedem lumina si suntem lumina pentru cei din jur. David recunoaste ca numai in El este izbavirea, salvarea, mantuirea: Dumnezeul mantuirii mele! Si nu numai atat, ci si ca Dumnezeu merita toata lauda vietii lui si toata lauda vietilor noastre: Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta.
Ultima parte a psalmului ne readuce in vedere inima zdrobita. O inima zdrobita este cheia spre pocainta autentica, spre pocainta ca proces zilnic de disponibilitate fata de Dumnezeu. Suntem slabi si despartiti de El nu putem face nimic. Pacatele noastre ne despart de El. Doamne, nu vrem sa fim niciodata despartiti de Tine, de aceea ajuta-ne sa ne pocaim neincetat, sa ne lepadam de noi insine si sa traim viata Ta, o Miel Divin!
Dumnezeu este Cel care cere o inima zdrobita. Aceasta este jertfa placuta Lui: Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot. Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita. O inima zdrobita inseamna pocainta adevarata: Atunci vei primi jertfe neprihanite, arderi de tot si jertfe intregi; atunci se vor aduce pe altarul Tau vitei.
Caci fara jertfa pocaintei, nicio alta jertfa nu are valoare…
