Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?”
Ai gresit vreodata fata de cineva in mod grosolan si totusi inexplicabil? Eu da. Si m-am intrebat si inca ma intreb si acum: ce-o fi fost in capul meu? Ai gresit vreodata si ti s-a refuzat iertarea? In mod elegant sau, din contra, taios, ti-au fost aruncate in fata replici de natura sa te faca sa simti cu toata fiinta ca mai rau de-atat nu se putea? Eu da....Mi-am tarat pasii in singuratate spre mine insami...si mi-am numarat trist maruntisul cu care am ramas din tot ce fusese. Iertare... cuvant greu, realitate la fel de grea, iar cine vrea sa ma contrazica, sa se gandeasca de doua ori inainte de a o face.E greu sa-ti ceri iertare. Desi stii ca ai gresit si poate ca regreti urmarile, e greu sa iti ceri iertare.E dureros si sa o oferi cand inca mai simti pe obrajii sufletului palmele primite, sau cand inca iti sangereaza buzele in urma unei lovituri dupa care nu esti total refacut.Si pe Hristos L-a durut iertarea mea si a ta. Usor nu i-a fost, pentru ca a avut de luptat cu iadul intreg, pentru ca sufletul Sau s-a tulburat de moarte, pentru ca a strigat in Univers: “Pentru ce M-ai parasit?” Petru paseste langa Invatator si se tot gandeste. Pana la urma I se adreseaza: Doamne, cand fratele meu imi greseste, il iert o data, de doua ori, de trei ori, de patru, cinci, sase, hai, de sapte ori, ca sa fie numarul perfectiunii. Corect? Si gandindu-ma la aceste lucruri imi dau seama de un lucru: Petru habar n-avea ce inseamna iertarea- si sper ca nu se ofenseaza nimeni la aceasta afirmatie.Biblia arata ca Dumnezeu ne iarta pacatele dar nu doar atat...le arunca in marea uitarii si nu-si mai aduce aminte de ele. Odata iertat, un pacat este uitat, sters, ca si cum n-a fost. Singurele semne ce raman sunt cele lasate de cuie in mainile si picioarele Mielului ce si-a dat sangele pentru a ne oferi o asemenea iertare. Pe cand Petru, pe de alta parte, intreaba: De cate ori, Doamne? Iar aceasta intrebare sugereaza o evidenta pe care Petru o tine celui ce ii greseste. E ca un fel de “te iert dar nu te uit!”. E ca un pahar ce va ajunge sa dea peste el dar nu de binecuvantari ci de manie si resentimente adunate cu fiecare greseala a fratelui sau.Lectia pe care Invatatorul ar vrea ca Petru, eu si tu sa o invatam continua tot matematic, la fel ca si intrebarea. “Perfectiunea” spre care tintea Petru oferindu-se sa “ierte” de sapte ori este facuta de rusine: 70x7. Vrei perfectiune? 70X7! Si daca tot mai vrei sa tii evidenta va trebui sa te asiguri ca ai la indemana uneltele necesare pentru a consemna pana la 490. Chiar o fi vrut Domnul sa-l invete pe Petru sa numere pana la 490? Sau o fi vrut El sa-l faca un contabil al greselilor altora?De fapt, in timp ce Petru ofera o iertare limitata, Domnul vrea sa il invete iertarea ca mod de viata. Se tot spune ca repetitia e mama invataturii. Tot cam aici tinteste si aceasta lectie a lui 70x7: iarta o data, iarta de 2 ori, iarta de 3 ori, iarta de 10 ori....., iarta de 20 ori...iarta pana la 490 de ori. Si daca pana la 490 de ori tu nu ti-ai facut din iertare un obicei, atunci nu prea ai idee ce inseamna iertarea. Cand intelegem in ce fel ne-a iertat El pe noi, in ce fel a sters El cele n+1 greseli ale noastre, numaratoarea noastra se opreste undeva pe drum, aruncam condicile de evidenta si ne dam demisia din functia de contabili ai greselilor. Si trecem la urmatorul capitol, practicand iertarea. Daca insa totusi ajungem momentul in care sa scriem in rubrica 491...atunci ar fi bine sa deschidem Biblia si sa citim modul in care Hristos iarta pe deplin: “Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!”, alaturi de “Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre.Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre”. (Matei 6.14-15)
