Dragostea când e curată nu lipseşte niciodată,
nu-s nici ziduri, nici poveri s-o oprească nicăieri;
dragostea când e fierbinte arde-n ochi şi-arde-n cuvinte;
arde-n lacrimi şi-n cântări slava fericitei stări.
Dragostea când e frumoasă e smerită şi duioasă, credincioasă rămânând pân-la moarte orişicând; dragostea când e deplină e tăcută şi senină şi-şi dă anii minunaţi pentru cer şi pentru fraţi. Dragostea când este bună poartă jugul dimpreună, duce până la sfârşit crucea lângă Cel iubit; dragostea când e cerească face sufletul să crească pân-ajunge luminos una-n umblet cu Hristos. Dragostea când este-ntreagă, de Hristos n-o mai dezleagă nici tăcere, nici cuvânt, nici viaţă, nici mormânt. ( Traian Dorz )
