-întreg Cosmosul reacţionează de asemenea. La conceperea Sa, este mişcarea tainică a Duhului asupra Mariei care rămâne însărcinată. „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.
La cruce este cutremurul de pământ. Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat.
La naştere, apare o nouă stea pe cer.„Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.” La cruce soarele îşi ascunde faţa şi se face întuneric în miezul zilei. De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţaraDacă El se naşte şi trăieşte, avem lumină; dacă El moare, avem întuneric. El este într-adevăr lumina lumii În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
Primii care vin să confirme naşterea Sa sunt nişte magi dintre neamuri.în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim Primul care crede că cel ce murea în chinuri era Fiul lui Dumnezeu era un sutaş dintre neamuri. Sutaşul, şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare, şi au zis: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
Ce interesant lucrează Dumnezeu! Când nu răspund oamenii, El face ca cerul şi stelele să răspundă. Dacă noi tăcem, strigă pietrele, spunea Isus la intrarea Sa în Ierusalim. Dacă poporul lui Dumnezeu nu răspunde, răspund neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu.Atât naşterea lui Isus cât şi moartea Sa au avut implicaţii în întreg Cosmosul, de aceea răspunde cerul şi stelele şi neamurile.