Doamne, ajută-mă să fiu aşa.

Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Ţefania 3.12

Când credinţa dispare din mijlocul acelora care trăiesc în belşug, ea îşi găseşte adăpost printre săracii lumii acesteia, bogaţi în credinţă.
 În ei Domnul găseşte o rămăşiţă credincioasă.
 Fac şi eu parte din această rămăşiţă?
 Ei se încred în Domnul pentru că sunt lipsiţi şi smeriţi. Cine n-are nici un ban, încearcă să se împrumute dacă cineva îl ia pe garanţie.
Omul care-şi dă seama că numele său nu prezintă destulă garanţie, caută sprijin la alt nume.
 Ori cel mai bun nume este al lui Dumnezeu.
El va avea întotdeauna un popor care-şi va pune încrederea în El, pentru că este mic şi smerit.
Existenţa lui în sânul unei naţiuni este pentru această naţiune un izvor de binecuvântări necunoscute.
 Este sarea care păstrează şi împiedică stricăciunea provocată de pofta lumii acesteia.
 Această întrebare mi se pune din nou:
Fac şi eu parte din acest popor?
Sunt mâhnit de păcatul care este în mine şi în jurul meu?
 Sunt sărac cu duhul, mă văd eu însumi sărac duhovniceşte?
 Mă încred eu în Domnul? Aceasta este întrebarea cea mare.
Domnul Isus descoperă numele, caracterul, persoana lui Dumnezeu;
mă încred eu în El?
 Dacă da, am părăsit orice plan care face parte din această lume.
Doamne, ajută-mă să fiu aşa.