După nașterea lui Isus, la Ierusalim, au venit niște Magi din Răsărit. Această vizită a magilor relatată în Evanghelia după Matei surprinde reacția lui Irod și a celor din Ierusalim: tulburare. Cititorul este suprins să vadă lucrul acesta pentru că reacția așteptată ar trebui să fie cea a bucuriei, pentru că în sfârșit s-a născut Mesia. Dar atât regele poporului, cât și Marele Preot și cărturarii nu au această reacție. Dimpotrivă se simt amenințați. Această stare de fapt ne spune că omul poate fi deranjat de împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru că el adesea caută să folosească în folos propriu locul și răspunderile pe care le are în poporul lui Dumnezeu.După nașterea lui Isus, la Ierusalim, au venit niște Magi din Răsărit. Această vizită a magilor relatată în Evanghelia după Matei surprinde reacția lui Irod și a celor din Ierusalim: tulburare. Cititorul este suprins să vadă lucrul acesta pentru că reacția așteptată ar trebui să fie cea a bucuriei, pentru că în sfârșit s-a născut Mesia. Dar atât regele poporului, cât și Marele Preot și cărturarii nu au această reacție. Dimpotrivă se simt amenințați. Această stare de fapt ne spune că omul poate fi deranjat de împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru că el adesea caută să folosească în folos propriu locul și răspunderile pe care le are în poporul lui Dumnezeu.
Narațiunea este construită în jurul unei singure întrebări (unde?) la care se adaugă o intenție (ca să ne închinăm lui); și magii și Irod se relatează în felul acesta la nașterea lui Isus. Magii sunt sinceri, Irod nu. Ne dăm seama că Magii nu știau detaliile profetice cu privire la nașterea lui Mesia, de aceea merg la Ierusalim, la palatul lui Irod să întrebe unde este împăratul de curând născut al iudeilor. Magilor le lipsește dimensiunea teologică a portretului împăratului care era așteptat. Cu toate acestea, călăuziți de o stea, ei nu se opresc până nu îl găsesc. Ascultarea lor este subliniată printr-un contrast drastic cu știința marilor preoți și a cărturarilor, care cunoscând profețiile cu privire la Mesia nu îl caută. Clarificarea răspunsului la întrebarea principală (unde?) este scopul primei părți a narațiunii. Magii îl întreabă pe Irod, Irod îi întreabă pe marii preoți și pe cărturari, și așa se află răspunsul: Mesia trebuie să se nască în Betleeem.
Călăuziți de stea găsesc locul unde era Isus. Întâlnirea cu pruncul Isus arată că scopul pentru care îl căutau era cel spus mai înainte. I se închină și îi aduc daruri. Deși nu știau profețiile cu privire la locul în care trebuia să se nască Mesia, prin darurile pe care i le aduc, știind sau neștiind, ei arată spre identitatea care va fi ulterior văzută prin lucrările și învățătura lui Isus. Aurul, tămâia și smirna arată spre identitatea sa de împărat, preot și profet. Teologia creștină construiește portretul lui Isus pe aceste coordonate; simbolistica acestei înțelegeri ne-a fost dată de darurile aduse de magi. Această acțiune a magilor ne ajută și pe noi în închinarea noastră. Din felul în care ne închinăm lui trebuie să se vadă cine este el. Felul în care ne închinăm lui arată cum îl percepem noi pe el. Închinarea noastră este pe coordonate sănătoase dacă în urma ei el este văzut ca împărat, Mare Preot, și profet.
Narațiunea este construită în jurul unei singure întrebări (unde?) la care se adaugă o intenție (ca să ne închinăm lui); și magii și Irod se relatează în felul acesta la nașterea lui Isus. Magii sunt sinceri, Irod nu. Ne dăm seama că Magii nu știau detaliile profetice cu privire la nașterea lui Mesia, de aceea merg la Ierusalim, la palatul lui Irod să întrebe unde este împăratul de curând născut al iudeilor. Magilor le lipsește dimensiunea teologică a portretului împăratului care era așteptat. Cu toate acestea, călăuziți de o stea, ei nu se opresc până nu îl găsesc. Ascultarea lor este subliniată printr-un contrast drastic cu știința marilor preoți și a cărturarilor, care cunoscând profețiile cu privire la Mesia nu îl caută. Clarificarea răspunsului la întrebarea principală (unde?) este scopul primei părți a narațiunii. Magii îl întreabă pe Irod, Irod îi întreabă pe marii preoți și pe cărturari, și așa se află răspunsul: Mesia trebuie să se nască în Betleeem.
Călăuziți de stea găsesc locul unde era Isus. Întâlnirea cu pruncul Isus arată că scopul pentru care îl căutau era cel spus mai înainte. I se închină și îi aduc daruri. Deși nu știau profețiile cu privire la locul în care trebuia să se nască Mesia, prin darurile pe care i le aduc, știind sau neștiind, ei arată spre identitatea care va fi ulterior văzută prin lucrările și învățătura lui Isus. Aurul, tămâia și smirna arată spre identitatea sa de împărat, preot și profet. Teologia creștină construiește portretul lui Isus pe aceste coordonate; simbolistica acestei înțelegeri ne-a fost dată de darurile aduse de magi. Această acțiune a magilor ne ajută și pe noi în închinarea noastră. Din felul în care ne închinăm lui trebuie să se vadă cine este el. Felul în care ne închinăm lui arată cum îl percepem noi pe el. Închinarea noastră este pe coordonate sănătoase dacă în urma ei el este văzut ca împărat, Mare Preot, și profet.
