miercuri, 4 august 2010

Limpede nu vezi decât cu inima. Ceea ce este important nu se arată ochilor

Familiile noastre pot, fie s-i atraga pe altii la Dumnezeu, fie sa-i respinga.
 Dumnezeu ne priveste ca pe unul!
Cei doi se vor face unul (un singur trup).
De aceea, ceea ce face unul il reprezinta si pe celalalt.
Eficienta caminelor noastre in inaintarea Evangheliei nu se face fara participarea comuna a ambilor parteneri.
Familia este un instrument divin, randuit de Dumnezeu pentru a avea un impact asupra celor saraci si infometati din societatea noastra cu realitatea lui Isus Hristos prezenta in experienta umana.
In familie se gaseste cea mai mare intimitate, cel mai mare potential de implinire si satisfactie.
Hristos doreste sa faca familia un model a ceea ce El poate sa faca in viata omului.
De aceea, familia este responsabila pentru evanghelizarea societatii in care se gaseste, trebuind sa se autodepaseasca in a-l oferi pe Hristos si altora.
A te casatori este usor.
A ramane casatorit este ceva mai dificil.
 Dar a fi fericit in casnicie toata viata, se numara printre cele mai rafinate arte.
Daca familiile o duc bine si Biserica o duce bine!
 De fapt, o trezire spirituala care sa schimbe biserica noastra poate incepe cu punerea la punct a familiei tale, a familiilor noastre.
De aceea, daca acestia doi (sotul si sotia) se leaga sa promoveze o relatie familiala sanatoasa, spirituala (biblic), devotata Domnului si Mantuitorului Hristos si inaintarii Imparatiei Sale, atunci ne putem astepta la o adevarata trezire care sa strabata biserica noastra.
Astazi avem biserici slabe fiindca avem familii slabe.
 Avem familii slabe fiindca avem soti si tati slabi.
 Avem soti si tati slabi fiindca acestia nu au fost invatati principiile biblice fundamentale ale familiei si ale cresterii copiilor.
Familia este cea mai elementara forma de organizare.
Fiind prima comunitate de care se ataseaza un individ cat si prima autoritate sub care acesta invata sa traiasca, familia este cea care stabileste valorile cele mai fundamentale ale unei societati.
Randuita de Dumnezeu ca fiind cea mai elementara forma de organizare omeneasca, familia este …prima scoala a instruirii umane.
In aceasta parintii primesc niste monstrii micuti, plini de egoism, care-si petrec majoritatea timpului lor strigand cu sfidare si aruncand cu mancare in jur, pe care-i invata sa se exprime, sa imparta ce-i al lor cu altii, sa-si astepte randul, sa respecte proprietatea altuia.
Aceste lectii oferite la aceasta scoala se traduc mai tarziu in respect fata de altii, in autocontrol, in ascultarea lor de lege, pe scurt in formarea virtutilor de caracter necesare supravietuirii societatii (umane).Nici o alta structura nu poate inlocui familia.
Fara ea, copiii nostri sunt lipsiti de orice temelie morala.
Fara ea, ei devin niste analfabeti morali a caror unica lege este eu-l.
De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup” (Geneza 2:24).
Adam si Eva au trait o experienta unica în sensul ca nu numai unul, ci fiecare dintre ei s-a confruntat cu nevoi fizice si psihologice.
 În lipsa de altcineva, ei si-au fost prieten si iubit unul altuia.
 Daca avea loc o conversatie, ea trebuia sa aiba loc între ei doi.
Daca exista nevoia de a fi consolat, numai unul spre celalalt se puteau întoarce.
 Ne-am gândit de multe ori ca luna de miere ideala ar trebui sa se petreaca pe o insula pustie.
Daca ne uitam mai atent la acest text, vedem ca el spune "a lasa si a se lipi".
 Lista celor pe care trebuie sa-i lasi include prietenii, fratii sau surorile, echipa si asociatii.
Verbul "a se lipi" înseamna literalmente a fi nedespartit unul de celalalt.
Partenerul de viata ti-a fost daruit de Dumnezeu pentru a-ti fi cel mai bun prieten.
 El trebuie sa-ti fie sfatuitor, coleg de echipa, primul la care sa alergi în nevoie, primul cu care sa-ti împartasesti biruintele si esecurile.
 Mai bine doi decât unul, caci iau o plata cu atât mai buna pentru munca lor. Caci, daca se întâmpla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur si cade fara sa aiba pe altul care sa-l ridice. Tot asa, daca se culca doi împreuna, se încalzesc unul pe altul, dar cum are sa se încalzeasca daca e singur? Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea împotriva; si funia împletita în trei nu se rupe usor. (Eclesiastul 4:9-12).