-Dorurile sfinte sa ma arda, nu alte doruri straine sa ma framante-
-O, Domnul meu, pot sa arunc ingrijorarile asupra Ta , cum ai zis Tu , caci TU Insuti ai grija de mine ....stii ---Tu de ai zis “arunc” si nu sa le dau binisor!
-Dar durerile?
-durerea ma paralizeaza; nu ma pot misca sa ti le dau, despre avant nici nu vorbesc…)
-Dar rasare o luminita in intuneric:
-ai zis sa te chem
-Te chem, Doamne! Ai mila de mine…nu merit, eu singura sunt vinovata de durerea mea.
-Dar la cine sa ma duc? pe cine sa chem?
-Nu am pe nimeni care sa ma aline, numai la TINE e mangaiere deplina…Ai mila de mine!
“EU, EU te mangai.” (Isaia cap.51: 12 )
Durerile tale le-am luat EU asupra Mea si prin ranile Mele esti vindecat. (Isaia cap. 53:4)
Dar cine esti tu, sa te temi, copilul Meu, de cine te temi? Si sa uiti tu de MINE? Si sa tremuri de durere necontenit inaintea asupritorului care umbla sa te nimiceasca? Unde e mania asupritorului?….
In curand cel incovoiat sub fiare va fi dezlegat! Nu va muri in groapa! Si nu va duce lipsa de paine! (Isaia cap. 51: 13, 14)
-Valuri uriase ca si muntii se ridica impotriva fragilei mele barci. E furtuna…e intuneric…sunt singur …si am ajuns la capatul puterilor…simt ca nu mai putere nici sa respir…
O, Doamne, numai in TINE mai nadajduiesc
EU sunt DOMNUL, DUMNEZEUL tau, care starnesc marea si fac sa-i urle valurile, si al carui Nume este DOMNUL OSTIRILOR! Ai uitat? EU te acopar cu umbra Mainii Mele si-ti spun : “esti a MEA!” (Isaia cap. 51:15, 16)
-am baut din Mana TA potirul maniei Tale, am sorbit potirul ametelii…nu e nimeni sa ma ajute…
cine ma va plange?…pustiirea, darapanarea, lipsurile sau moartea-
Cum sa te mangai EU?… (Isaia cap.51: 17, 19)
Asculta, nenorocito, beata ce esti, dar nu de vin, asculta! …EU te apar. Iti iau din mana potirul ametelii, potirul maniei Mele, ca sa nu mai bei din el! Il voi pune in mana asupritorului tau care-ti zicea: apleaca-te!, indoaie-te sa trecem peste tine! Si-ti faceai spinarea ca un pamant si ca o ulita pentru trecatori… (Isaia cap. 51: 22, 23)
Dar EU iti spun acum: “Scutura-ti tarana de pe tine, scoala-te! Fiica MEA, roaba MEA, dezleaga-ti legaturile! (Isaia cap. 52: 2)
EU, DOMNUL am mila de tine si mangai toate daramaturile tale. Pustia ta va fi ca un rai, darapanaturile tale ca o gradina a Domnului. Aduc in mijlocul tau iar bucuria, veselia , multumirea si cantarile de lauda!…. (Isaia cap.51:3)
O, daramaturilor, izbucniti in strigate de bucurie!
Caci DOMNUL m-a rascumparat, m-a mangaiat si mi-a spus : fiica, roaba a LUI! (Isaia cap. 52: 8,9)-O, ingeri si strajeri ce stati pe ziduri!Strigati de bucurie! Vedeti cum se intoarce DOMNUL in locul laudelor LUI – inima mea – !Cateva clipe te-am parasit, dar te primesc inapoi cu mare dragoste. Intr-o izbucnire de manie, Mi-am ascuns o clipa Fata Mea de tine, dar Ma indur de tine cu o dragoste vesnica. Pot sa vezi muntii mutandu-se din loc, si dealurile clatinandu-se, sa stii si atunci ca dragostea MEA nu se va muta de la tine si legamantul MEU de pace cu tine nu se va clatina. EU am mila de tine! (Isaia cap. 54: 7,8, 10)
